Siddhartha sau renunțarea la fericire – o lecție de Herman Hesse
„Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. (…) Iubit de toți, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nicio bucurie”; prin această descriere ușor antinomică ni-l prezintă Herman […]
De la instinct la Schopenhauer: o explicație a „momentelor fericite”
Dacă nu e fericire, atunci ce e?; se întreabă ba unii, ba alții. Ce simt eu când îmi revăd mama, când îmi îmbrățișez copilul care-mi zâmbește, când descopăr că iubirea este reciprocă, sau când primesc un premiu pentru activitatea mea, în fine, când stau întins(ă) pe plajă, fără griji și cu marea la călcâie? Cum […]
Amăgirile mindfulness-ului
Nici în doctrina sankhya-yoga nu găsim teren fertil pentru exprimarea fericirii; sarcina unui yoghin e să-și suprime activitățile spontane ale minții, să înceteze a gândi atât la noțiunile greșite, cât și la cele corecte, să anuleze atât fanteziile, cât și amintirile, să depășească până și reflexele somnului (or, activitatea spontană a minții continuă în somn). […]
Principiul Pollianney și fericirea trăită doar în amintiri
Ce bravo este Ivan Turgeniev; a reușit să dezvăluie caracterul iluzoriu al fericirii printr-o simplă și elegantă figură de stil, printr-o analogie pe înțelesul oricui: „Fericirea e ca sănătatea – o ai atunci când n-o observi”. Deci, realmente, fericirea nu o simți nicicând: știi când nu este, dar nu știi când este. Ce magie… Exact […]
Tristețea ca normalitate
De când a devenit arhimediatizat termenul „depresie”, oamenii au uitat că există și starea de tristețe. Putem fi și triști, și e firesc să fim uneori, fără ca asta să trădeze un simptom al depresiei sau al nefericirii. „Nu e păcat să fii trist, ci să iubești tristețea”, nota Cioran, un connoisseur al acestei stări. […]
Kaiful care ne lipsește
Rusescul kaif (кайф, кейф) e un cuvânt de proveniență arabă (turcii spun keyif), cu sens de toropeală dulceagă, de odihnă în oaza răcoritoare; e un fel de dolce far niente. Potrivit Koranului, cei dreptcredincioși vor avea în Rai o stare de permanent kaif. Dostoievski a descifrat kaiful ca fiind o stare de beatitudine (состояние блаженной […]
Etimologia fericirii – ce explică sensul inițial al cuvântului
La originile sale, cuvântul „fericire” însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul „ferice” provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. Latinii utilizau și cuvântul fortuna (fericire, soartă), originar din fors (întâmplare, coincidență). De aici avem în italiană felicita și în […]
Mulțumirea ca alternativă realistă a fericirii
Să fim mulțumiți de viață, asta de fapt vrem. Să ne bucurăm senin de ce avem, de planurile noastre, de familie, de amintirile plăcute din trecut, de sănătate. A fi mulțumiți înseamnă a ne sprijini pe realitatea trăirilor obișnuite și accesibile, nu pe utopia unei fericiri inclasabile și indiscernabile, care nu rezistă în fața vicisitudinilor […]
Încălcarea contractului social sau cauza comună a valurilor de protest din lume
Europa, America de Sud și Asia experimentează un val puternic de mișcări sociale, evenimente similare petrecându-se, cu puțin timp în urmă, și în Africa. Spania, Chile, Ecuador, Peru, Hong Kong, Liban, Irak, iar anterior Algeria sau Sudan, fac parte dintr-o serie de locații depărtate care se confruntă cu proteste masive ale populației, soldate, în unele […]
Socrate și fericirea „de dincolo”
Ce putem afla despre fericire de la Socrate? Cum și-o închipuia marele filosof? Credea el că oamenii pot fi fericiți? Mai întâi, aflăm că standardele sale în această materie erau foarte înalte; după Socrate, abia găsind înțelepciunea am putea găsi fericirea. Dar el însuși le-a găsit pe ambele? Dacă cercetăm dialogurile socratice, vom conchide că […]
Împăcarea cu sine în hinduism
Hindușii nu se complică în privința fericirii. Religia lor e atât de deterministă și le organizează atât de eficient traseul vieții, încât aspirația la fericire e un nonsens pentru ei. De mici, hindușii sunt învățați că fiecare om va trăi acea viață pe care a meritat-o în urma existențelor anterioare (conform conceptelor maya și karma); […]
Despre inadecvarea unui discurs corect
Un mesaj corect, un semnal de alarmă legitim poate cădea în derizoriu în momentul în care emitentul este neadecvat și/sau în locul nepotrivit. Problema schimbărilor climatice este reală, iar efectele acesteia ne sunt vizibile tuturor. Totodată, este intuitiv să anticipăm ce va urma pentru omenire, dacă procesul degradării mediului înconjurător va continua în același ritm […]
Rețeta fericirii
Rețeta fericirii, scrisă acum 2 000 de ani de ilustrul poet latin Marțial, nu și-a pierdut niciun dram din farmecul său. Dar oare e vorba de fericire în ea sau, totuși, de altceva? Să luăm cunoștință de textul în care poetul vine cu sfaturi către sine însuși: Cum poți să duci o viață plăcută și-un […]
Enkidu, tristețea post-coitală și plictiseala ca fundal existențial
Tot așa cum un curcubeu devine neinteresant peste cincisprezeze minute după apariția sa pe cer, „fericirea” care durează mai mult de-o săptămână plictisește. O plăcere sau o bucurie care și-a atins pragul de sus al satisfacției provoacă suprasaturație și desensibilizare; se creează loc și așteptări pentru altceva. În Epopeea lui Ghilgameș se povestește cum o […]
Bodhidharma, nirvana și fericirea redusă la zero
În mai toate sistemele religioase importante, fericirea este privită ca un fel de anomalie, ca ceva irealizabil în viața de acum. O anumită stare de fericire e admisă abia după moartea individului, prin contopirea eului/sufletului cu ce va găsi dincolo: neant, absolut, Dao, Dumnezeu, uitare în nirvana, tărâmul strămoșilor etc. Ilustrativă în această privință e […]
Suntem neadaptați evolutiv pentru fericire
Evoluția n-a avut nevoie de oameni fericiți; ăia ar fi oprit-o pe loc. Fericiții s-ar fi îndestulat cu ce au, fără a mai încerca să schimbe mediul de viață; n-ar mai fi vrut și n-ar mai fi făcut nimic în plus. Noi, din contra, am evoluat ca niște nemulțumiți incurabili, cu o neîncetată necesitate de […]
Despre iluzia fericirii
Conceptul de fericire e o invenție, un construct cultural, un mit, un miraj al dorințelor noastre hipertrofiate. E un concept virtual, care a lipsit mereu din lumea reală, pe care motiv nu poate fi trăită fericirea, ci doar imaginată. Oamenii, ca și animalele, au stări de satisfacție, plăceri de moment, ușor percepute și măsurabile fiziologic; […]
Espresso Filosofic sau o dovadă de stoicism
Espresso Filosofic a ajuns la trei ani de existență, trei ani în care am încercat (și sper că am reușit, într-o oarecare măsură) să aduc filosofia mai aproape de viața de zi cu zi. Dar, dincolo de misiunea acestui site, mă voi referi la ce înseamnă acest proiect, din punctul meu de vedere, cumva disociat […]
„Simbolul viu” redobândindu-se
Prin încercarea de a aprofunda câteva observaţii ale lui Mircea Eliade, din Imagini şi simboluri, poate fi prezentat un fel de înţeles al ignoranţei occidentalilor pentru suferinţa celui străin de spiritul lui. Pentru autor, descoperirea simbolurilor se realizează în situaţii istorice şi se revelează în situaţii limită. Cea din urmă situaţie este acel moment în […]
Omul între fiinţa simbolică şi neant
Întrebarea din titlu m-a preocupat, după ce, în data de 15 aprilie, de Ziua mondială a artei, a ars acoperişul Catedralei Notre-Dame şi s-a distrus un simbol. Iar, după ce s-a mediatizat cazul, ieşind din bula mea, am observat pe lângă suferinţa resimţită de unii oameni, la vederea distrugerii unui simbol al culturii noastre, revolta […]
Despre dispariția simbolurilor
Ochii multora dintre noi au fost ațintiți ieri seară asupra canalelor de știri care transmiteau, în direct, incendiul devastator de la catedrala Notre Dame din Paris. Care este însă explicația, din punct de vedere filosofico-psihologic, din spatele acestei emoții generale? În primul rând, catedrala Notre Dame este un simbol. Dar mai întâi să vedem ce […]
Paroxismul absurdului
Nu cred că există subiect mai tabu decât sinuciderea. Dincolo de cauzele punctuale care pot îndemna oamenii la suicid, am să mă refer aici la o abordare deosebită a subiectului, din punct de vedere filosofic. Desigur, probabil cei care au recurs la acest act din rațiuni filosofice reprezintă cazuri izolate (sub rezerva faptului că există […]
Raționamentul meritocratic sau una dintre amăgirile secolului XXI
Așteptându-și execuția într-o celulă a unei închisori din Roma secolului al V-lea, Boethius a descris caracterul aleatoriu al sorții în ‘Consolarea filozofiei’, rândurile sale dezvăluind un proces de catharsis al unui om confuz și disperat aproape de sfârșitul vieții sale. În viziunea lui Boethius cursul vieții umane era dictat de Fortuna, o figură divină alegorică […]
În căutarea filosofiei alimentației
Filosofia este unul dintre puținele domenii în care nu există adevăruri absolute, fiecare având dreptul de a își forma o conduită în conformitate cu propriile valori, iar această conduită poate fi extinsă la nivelul oricărui domeniu, inclusiv celui al alimentației. În ciuda faptului că această sintagmă poate suna puțin pompos, există o filosofie a alimentației, […]
Fantasme nietzscheene
Seara venind spre casă, remarc cu o stupoare aproape violentă, că în fața blocului se află o figură care ar trebui să fie moartă de mult timp. Ca orice om, te minunezi văzând fantome. Şocul nu durează însă și nici nu ar trebui. Îmi aduc aminte de nebunia-mi sălbatică şi îi zâmbesc, cu o clară […]