Mulțumirea ca alternativă realistă a fericirii

Să fim mulțumiți de viață, asta de fapt vrem. Să ne bucurăm senin de ce avem, de planurile noastre, de familie, de amintirile plăcute din trecut, de sănătate. A fi mulțumiți înseamnă a ne sprijini pe realitatea trăirilor obișnuite și accesibile, nu pe utopia unei fericiri inclasabile și indiscernabile, care nu rezistă în fața vicisitudinilor inevitabile ale sorții.

Englezii îi spun contentment, rușii îi spun удовлетворение (я доволен/довольна), noi îi spunem mulțumire – o stare pe cât de umană, pe atât de ușor de dobândit, prin cultivarea relațiilor, prin creșterea copiilor, prin îmbrățișarea unei pasiuni. Oare nu e de ajuns? 

Filosoful italian Benedetto Croce examina patru tipuri de mulțumire sau satisfacție (soddisfazione): hedonistă, morală, intelectuală, estetică. Am putea adăuga și al cincilea tip, mulțumirea familială, dacă distingem familia și copiii ca pe un element special, brodat organic în țesutul existenței. Atât; de ce am avea nevoie de ceva mai mult? La ce ne mai trebuie povara unei aspirații utopice spre fericire?

espresso filosofic, multumire

În psihoterapia cognitiv-comportamentală este aplicată tehnica restructurării cognitive, prin care o idee deranjantă este reformulată sau e privită din altă perspectivă, cu o altă interpretare; după exemplul crizei care poate fi privită ca oportunitate. În cazul fericirii, e necesară mai mult decât o restructurare, e nevoie de o dezlocuire cognitivă, prin care să ne detașăm de o idee pernicioasă și împovărătoare.

A fi mulțumit de viață, a te simți împlinit – iată cea mai potrivită alternativă la „a fi fericit”; mulțumirea sau împlinirea sunt stări care nu ne trădează, nu ne părăsesc nici în clipele de nenoroc sau de nefericire; sentimentul de împlinire îl poate avea și un muribund, și un orfan, chiar și un om care a pierdut totul. Dar fericit? Absolut fericit se pare că nu-și permite să fie niciunul dintre cei care gândesc, empatizează, simt, trăiesc de-adevăratelea…

Dezlocuirea cognitivă e mai mult decât un truc al minții, e mai mult decât un gest eretic într-o lume a cultului fericirii; e o izbăvire terapeutică mai întâi de toate; este eliberarea curativă din cămașa de forță a unui mit.

Articol realizat de Dorian Furtună.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *