René Girard (1923—2015) a fost un gânditor francez a cărui viziune s-a extins asupra unui spectru larg de domenii, precum filosofia, psihologia, antropologia, sociologia și critica literară. Este cel mai cunoscut pentru dezvoltarea teoriei mimetice.
În 1947 Girard a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a avut posibilitatea de a urma doctoratul și a deveni profesor în literatură universală. Neavând cunoștințe prealabile, Girard a studiat operele lui Cervantes, Dostoievski, Proust, Stendhal și Flaubert și, raportându-se la personajele din aceste opere, a concluzionat că majoritatea conflictelor rezultate au pornit de la existența acelorași dorințe ale protagoniștilor, constatare ce avea să se transforme apoi în teoria mimetică. Girard poate fi citit în limba română cu O teorie a miturilor arhaice și moderne (o poți găsi aici).
Principalele idei filosofice ale lui Girard, inclusiv din perspectiva teoriei mimetice, sunt următoarele:
- Capacitatea mimetică a persoanelor este bine cunoscută. Oamenii însă nu imită însă doar comportamente, ci și dorințe. Atunci când oamenii ajung să aibă aceleași dorințe se naște competiția, care va degenera ulterior în conflict;
- Conflictul crește în intensitate până ajunge la un punct critic. Ulterior acestui moment, oamenii tind să identifice un țap ispășitor, împotriva căruia se coalizează ulterior, aspect ce va conduce la reducerea tensiunilor.
- Girard înțelege prin termenul de mediere procesul prin care o persoană influențează dorințele și preferințele unei alte persoane, aspect cel mai vizibil în publicitate, acolo unde un influencer îi invită pe ceilalți să își dorească același produs, nu datorită calității acestuia, ci doar prin mimetism;
- Din perspectivă psihologică, Girard contestă viziunea lui Freud, pe care îl consideră un foarte bun observator, dar nu un bun interpret al faptelor. Este de acord cu complexul lui Oedip, însă dintr-o altă perspectivă: băiatul se identifică cu tatăl său și îl imită pe acesta, ajungând să imite și atracția sexuală față de mama sa, tatăl său devenind astfel rivalul său.
Din perspectivă filosofică, Girard a fost atras de viziunea lui Sartre, fără ca acesta din urmă să îi influențeze însă dezvoltarea gândirii. Deși inițial agnostic, Girard a devenit un adept al creștinismului, fiind puternic influențat de personajele dezvoltate de Dostoievski, pe care îl considera, alături cu ceilalți patru autori menționați anteriori, adevărați psihologi.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
