Giambattista Vico (1688-1744) este un nume mai puțin cunoscut în istoria filosofiei, fiind (aproape) contemporan cu filosofi renumiți care au influențat și modelat gândirea politică a epocii, precum John Locke, Edmund Burke sau Jean-Jacques Rousseau.
Vico, care și-a desfășurat studiile la Napoli și care apoi a lucrat pentru regele din acest fost oraș stat, a primit puțină recunoaștere în epocă, acest aspect rămânând neschimbat și peste ani. Cu toate acestea, Vico a fost primul gânditor european care a analizat modul diferit de gândire din epoci distincte și corelațiile cu arhitecturile instituționale ale popoarelor de-a lungul istoriei. Principala sa operă a fost Scienza nuova, pe care o poți găsi aici.
Din punct de vedere al gândirii de filosofie politică, principalele idei ale lui Vico au fost:
- Ideile de filosofie politică din epocă au inclus mult prea puțin ideea de progres de-a lungul istoriei, ideea ciclicității dominând gândirea europeană până în secolul al 18-lea (și cea mondială până în secolul al 14-lea, până la Ibn Khaldun). Pentru Vico, istoria este un proces organic care implică aspecte lingvistice, de literatură și de religie, toate aflate în continuă evoluție.
- Pentru a demonstra diferențele de gândire între omul modern și cel antic, Vico a dezvoltat un amplu sistem de gândire, bazat pe mituri și ritualuri, similar teoriilor antropologice ce aveau să apară în secolul al 20-lea.
- Teoria lui Vico diferă de cea a contractului social, interpretând istoria ca rezultatul luptelor de clasă, teorie ce avea să capete influență două secole mai târziu.
În pofida recunoașterii sale scăzute, Vico a avut un rol important în gândirea politică europeană, fiind redescoperit în operele filosofilor din zilele noastre și apreciat pentru ideile sale și schimbarea de paradigmă propusă. Despre gândirea lui Vico, în general, poți afla mai multe din această lucrare.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
