John Locke, fondatorul liberalismului

John Locke (1632-1704) este adesea comparat cu Thomas Hobbes, cel pe care l-am analizat în materialul anterior despre filosofia politică, cât și cu Jean-Jacques Rousseau, pe care îl vom analiza în articolul următor, pentru viziunea sa asupra statului. Să ne referim momentan la Locke și la Hobbes. Analiza lor comparativă se impune dat fiind faptul că viziunile sale pornesc din același punct, despărțindu-se fundamental pe parcursul doctrinei politice pe care o propun. Empiricist, asemenea lui Hobbes, Locke consideră că viziunea omului poate fi dezvoltată doar prin intermediul celor trăite. Astfel, omul este tabula rasa, necunoscând nimic, experiența sa de viață urmând să-l modeleze în conformitate cu cele experimentate.

locke, filosofie, filosofie politică, liberalism

În materie de filosofie politică, Locke pornește tot de la ideea stării naturale a omului și aderă la ideea formării unui guvern bazat pe baza unui pact social. Cu toate acestea, cele două viziuni se separă fundamental ca și formă de implementare, Locke fiind practic fondatorul liberalismului politic, în comparație cu totalitarismul hobbesian.

În construcția sistemului politic propus, Locke se bazează pe următoarele argumente principale, expuse în cadrul lucrării Al doilea tratat despre guvernământul civil (o poți găsi aici):

  • Starea naturală a omului este apolitică, însă aceasta nu este una bazată pe antagonism precum în viziunea hobbesiană, ci este una de libertate deplină ce se transformă într-o anarhie, una dintre problemele acestei situații decurgând din greutatea aplicării unor reguli și din lipsa unei autorități care să o realizeze în mod legitim;
  • Astfel, oamenii vor fi de acord să își cedeze o parte dintre drepturile naturale, sub forma unui contract, către o autoritate centrală; printre aceste drepturi amintim protecția fizică și a posesiunilor și reglementarea unui cadru de cooperare între persoane;
  • Ținând cont de termenii acestui contract, autoritatea nou creată trebuie să țină cont de dorințele majorității și să poată fi înlocuită în momentul în care neglijează mandatul cu care a fost învestită;
  • În plus, Locke respinge viziunea statului totalitar sau a monarhiei absolute, subliniind faptul că oamenii au cedat doar o parte din drepturile lor naturale prin contractul încheiat, autoritatea centrală neavând dreptul să le ghideze întreaga evoluție în societate;
  • Locke este adeptul proprietății private, considerând că aceasta este generată, devenind și legitimă, în momentul în care munca este asociată cu resurse existente în natură; singurele condiții impuse de către Locke se rezumă la faptul că oamenii nu trebuie să devină proprietari asupra unor bunuri pe care nu le pot controla, din cauza vastei întinderi a acestora, lăsând și celorlalți oameni posibilitatea de a deveni proprietari asupra unor bunuri similare;
  • Trăind în Anglia, Franța și Olanda, Locke observă abordări diferite asupra religiei și consideră că oamenii au dreptul de a practica ce religie doresc, fără a întâmpina nicio rezistență din partea statului, întrucât statul nu a fost învestit cu acest drept în baza contractului inițial (cu toate acestea, Locke nu aplică aceleași standarde pentru oamenii a căror credință o consideră a fi periculoasă pentru stat, incluzând aici romano-catolicii și ateii);
  • Locke introduce în premieră ideea sepărării puterilor în stat, considerând că puterea legislativă trebuie împărțită între rege și Parlament;

Deși viziunea sa prezintă unele aspecte discutabile, Locke este considerat a fi părintele liberalismului, având o influență majoră în evoluția politică a Marii Britanii și a Statelor Unite, la nivel de mod de guvernare. După cum observați alături, viziunea sa diferă semnificativ față de cea a lui Hobbes, deși punctul lor de plecare este unul similar. În articolul următor vom folosi același punct de plecare, pentru a analiza o a treia perspectivă în direcția contractului social, denumire parafată de Jean-Jacques Rousseau.

hobbes vs locke, filosofie, filosofie politică, liberalism, totalitarism


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.