Edmund Burke (1729-1797) a fost un important om de stat și filosof interesat de aspectele politice, din Marea Britanie. Burke și-a pierdut rapid interesul pentru studiul dreptului, rătăcind prin Marea Britanie și Franța, după ruperea relațiilor cu tatăl său.
Prima lucrare scrisă de Burke a fost redactată sub anonimat, însă cea de a doua sa carte, O analiză filosofică în originea ideilor noastre despre sublim și frumos (o poți găsi aici), i-a adus recunoaștere, inclusiv din partea lui Kant. Burke a lansat ulterior, în 1758, o publicație anuală asupra politicii externe, aceasta funcționând timp de 30 de ani.
În privința filosofiei politice, principalele idei ale lui Burke sunt următoarele :
- Burke consideră că viața emoțională și spirituală a individului este în armonie cu ordinea universului, societatea și viața politică urmând același principiu, motiv pentru care comunitatea politică acționează, în mod ideal, unitar ;
- Schimbarea socială nu este doar posibilă, ci inevitabilă și de dorit, însă această schimbare nu trebuie să fie una radicală ;
- De asemenea, această schimbare nu trebuie să pună accent pe idealismul moral, aflat în contradicție cu ordinea existentă a lucrurilor (situația se referă la Revoluția Franceză, de a cărei influență Burke se temea că se va extinde dinspre Franța) ;
- Astfel, dorința lui Burke nu este reprezentată de atingerea unor idealuri precum libertatea sau egalitatea, ci de intensificarea și reconcilierea multiplelor elemente care contribuie la funcționarea societății ;
Influența lui Burke a fost una considerabilă în epocă, în special pentru mișcarea contrarevoluționară din Franța și Germania, acesta fiind exponentul convențiilor constituționale, a ideii de partid și adept al rolului Parlamentului în cadrul societății, evoluția fiind privită ca un element necesar, dar care trebuie să se manifeste într-o manieră conservatoare.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.