Etimologia fericirii – ce explică sensul inițial al cuvântului

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

La originile sale, cuvântul „fericire” însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul „ferice” provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. Latinii utilizau și cuvântul fortuna (fericire, soartă), originar din fors (întâmplare, coincidență). De aici avem în italiană felicita și în […]

Socrate și fericirea „de dincolo”

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Ce putem afla despre fericire de la Socrate? Cum și-o închipuia marele filosof? Credea el că oamenii pot fi fericiți? Mai întâi, aflăm că standardele sale în această materie erau foarte înalte; după Socrate, abia găsind înțelepciunea am putea găsi fericirea. Dar el însuși le-a găsit pe ambele? Dacă cercetăm dialogurile socratice, vom conchide că […]

Rețeta fericirii

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

Rețeta fericirii, scrisă acum 2 000 de ani de ilustrul poet latin Marțial, nu și-a pierdut niciun dram din farmecul său. Dar oare e vorba de fericire în ea sau, totuși, de altceva? Să luăm cunoștință de textul în care poetul vine cu sfaturi către sine însuși: Cum poți să duci o viață plăcută și-un […]

Enkidu, tristețea post-coitală și plictiseala ca fundal existențial

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Tot așa cum un curcubeu devine neinteresant peste cincisprezeze minute după apariția sa pe cer, „fericirea” care durează mai mult de-o săptămână plictisește. O plăcere sau o bucurie care și-a atins pragul de sus al satisfacției provoacă suprasaturație și desensibilizare; se creează loc și așteptări pentru altceva. În Epopeea lui Ghilgameș se povestește cum o […]

Bodhidharma, nirvana și fericirea redusă la zero

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

În mai toate sistemele religioase importante, fericirea este privită ca un fel de anomalie, ca ceva irealizabil în viața de acum. O anumită stare de fericire e admisă abia după moartea individului, prin contopirea eului/sufletului cu ce va găsi dincolo: neant, absolut, Dao, Dumnezeu, uitare în nirvana, tărâmul strămoșilor etc. Ilustrativă în această privință e […]

Despre iluzia fericirii

Posted 2 CommentsPosted in Filosofie a religiei

Conceptul de fericire e o invenție, un construct cultural, un mit, un miraj al dorințelor noastre hipertrofiate. E un concept virtual, care a lipsit mereu din lumea reală, pe care motiv nu poate fi trăită fericirea, ci doar imaginată. Oamenii, ca și animalele, au stări de satisfacție, plăceri de moment, ușor percepute și măsurabile fiziologic; […]