Fericirea în contextul economic actual

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Știm cu toții că societatea de consum este în esență tipul de societate în care sistemul economic stimulează intenționat consumul, determinând astfel crearea nevoilor în sectoarele profitabile. Aceeași societate este totodată construită și pentru a satisface aceste nevoi preferențiale, iar odată ce nevoile sunt satisfăcute, se obține fericirea (una pe termen scurt, spre foarte scurt). […]

Benatar și analiza cost-beneficiu a non-existenței

Posted Leave a commentPosted in Filosofie a religiei

David Benatar (1966 – ) este un filosof sud-african cunoscut pentru filosofia sa anti-naștere, care pornește de la ideea că viața este un lung șir de suferințe și amăgiri. Benatar urmează astfel cursul deschis de filosofi precum Emil Cioran și, într-o oarecare măsură, Schopenhauer, pentru a considera non-existența preferabilă vieții. Benatar, profesor universitar la Universitatea […]

Von Hartmann și fericirea iluzorie

Posted Leave a commentPosted in Filosofie a religiei

Eduard von Hartmann (1842-1906) a fost un filosof german care a încercat să armonizeze filosofiile lui Schopenhauer și Hegel, aspect formidabil având în vedere starea conflictuală dintre cei doi filosofi, dar și viziunile lor aflate la antipozi. Von Hartmann, care mai este cunoscut și drept filosoful inconștientului, a încercat să sublinieze rolul central al minții […]

De la instinct la Schopenhauer: o explicație a „momentelor fericite”

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

Dacă nu e fericire, atunci ce e?; se întreabă ba unii, ba alții. Ce simt eu când îmi revăd mama, când îmi îmbrățișez copilul care-mi zâmbește, când descopăr că iubirea este reciprocă, sau când primesc un premiu pentru activitatea mea, în fine, când stau întins(ă) pe plajă, fără griji și cu marea la călcâie? Cum […]

Amăgirile mindfulness-ului

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

Nici în doctrina sankhya-yoga nu găsim teren fertil pentru exprimarea fericirii; sarcina unui yoghin e să-și suprime activitățile spontane ale minții, să înceteze a gândi atât la noțiunile greșite, cât și la cele corecte, să anuleze atât fanteziile, cât și amintirile, să depășească până și reflexele somnului (or, activitatea spontană a minții continuă în somn). […]

Principiul Pollianney și fericirea trăită doar în amintiri

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Ce bravo este Ivan Turgeniev; a reușit să dezvăluie caracterul iluzoriu al fericirii printr-o simplă și elegantă figură de stil, printr-o analogie pe înțelesul oricui: „Fericirea e ca sănătatea – o ai atunci când n-o observi”. Deci, realmente, fericirea nu o simți nicicând: știi când nu este, dar nu știi când este. Ce magie…  Exact […]

Etimologia fericirii – ce explică sensul inițial al cuvântului

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

La originile sale, cuvântul „fericire” însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul „ferice” provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. Latinii utilizau și cuvântul fortuna (fericire, soartă), originar din fors (întâmplare, coincidență). De aici avem în italiană felicita și în […]

Mulțumirea ca alternativă realistă a fericirii

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Să fim mulțumiți de viață, asta de fapt vrem. Să ne bucurăm senin de ce avem, de planurile noastre, de familie, de amintirile plăcute din trecut, de sănătate. A fi mulțumiți înseamnă a ne sprijini pe realitatea trăirilor obișnuite și accesibile, nu pe utopia unei fericiri inclasabile și indiscernabile, care nu rezistă în fața vicisitudinilor […]

Socrate și fericirea „de dincolo”

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Ce putem afla despre fericire de la Socrate? Cum și-o închipuia marele filosof? Credea el că oamenii pot fi fericiți? Mai întâi, aflăm că standardele sale în această materie erau foarte înalte; după Socrate, abia găsind înțelepciunea am putea găsi fericirea. Dar el însuși le-a găsit pe ambele? Dacă cercetăm dialogurile socratice, vom conchide că […]

Rețeta fericirii

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

Rețeta fericirii, scrisă acum 2 000 de ani de ilustrul poet latin Marțial, nu și-a pierdut niciun dram din farmecul său. Dar oare e vorba de fericire în ea sau, totuși, de altceva? Să luăm cunoștință de textul în care poetul vine cu sfaturi către sine însuși: Cum poți să duci o viață plăcută și-un […]

Enkidu, tristețea post-coitală și plictiseala ca fundal existențial

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Tot așa cum un curcubeu devine neinteresant peste cincisprezeze minute după apariția sa pe cer, „fericirea” care durează mai mult de-o săptămână plictisește. O plăcere sau o bucurie care și-a atins pragul de sus al satisfacției provoacă suprasaturație și desensibilizare; se creează loc și așteptări pentru altceva. În Epopeea lui Ghilgameș se povestește cum o […]

Bodhidharma, nirvana și fericirea redusă la zero

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

În mai toate sistemele religioase importante, fericirea este privită ca un fel de anomalie, ca ceva irealizabil în viața de acum. O anumită stare de fericire e admisă abia după moartea individului, prin contopirea eului/sufletului cu ce va găsi dincolo: neant, absolut, Dao, Dumnezeu, uitare în nirvana, tărâmul strămoșilor etc. Ilustrativă în această privință e […]

Despre iluzia fericirii

Posted 2 CommentsPosted in Filosofie a religiei

Conceptul de fericire e o invenție, un construct cultural, un mit, un miraj al dorințelor noastre hipertrofiate. E un concept virtual, care a lipsit mereu din lumea reală, pe care motiv nu poate fi trăită fericirea, ci doar imaginată. Oamenii, ca și animalele, au stări de satisfacție, plăceri de moment, ușor percepute și măsurabile fiziologic; […]