Siddhartha sau renunțarea la fericire – o lecție de Herman Hesse

„Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. (…) Iubit de toți, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nicio bucurie”; prin această descriere ușor antinomică ni-l prezintă Herman Hesse pe eroul romanului său omonim, Siddhartha, fiu de brahman, care are de toate, dar nimic nu-l face să se simtă „fericit mereu”.

Pornit într-o călătorie spirituală, căutările sale se dovedesc a fi zbuciumate și zadarnice: liniște sufletească nu-i aduce nici traiul printre samanii pustnici (lângă care așa și nu ajunge la starea de nirvana), nici discuția cu însuși Buddha (a cărui învățătură nu l-a oprit din căutări), nici viața în lux și voluptate lângă frumoasa Kamala, nici bogăția și influența pe care le obține fiind sfetnic la negustorul Kamaswami. Toate acestea îl plictisesc la un moment dat și nu-i oferă senzația de plenitudine.

Mai mult, implicat în jocurile negoțului, mintea și înfățișarea lui Siddhartha au început să fie afectate de „trăsăturile întâlnite atât de des pe chipul oamenilor bogați, adică semnele insatisfacției, bolnăviciunii, mâhnirii, inerției, răcelii”; sufletul îi devenise contaminat de „boala bogătașilor”, de zgârcenie, de setea de câștig; devenise și el un Kamaswami.

Fost brahman, fost saman, fost amant, fost bogătaș, tată al unui fecior (de a cărui existență aflase cu întârziere) –, în niciuna dintre acele ipostaze Siddhartha nu-și găsise liniștea și fericirea, ci mai mult dezamăgirea sau durerea. Într-un final, Siddhartha alege să fie un simplu luntraș, care trece mii de oameni de pe un mal pe altul, iar de la fluviul care își schimbă mereu apele învață că totul e trecător și de nimic nu te poți atașa fără ca să suporți odată și odată pierderea.

espresso filosofic, siddhartha

Metafora luntrașului face o trimitrere directă la doctrina budistă numită yāna, ceea ce în sanskrită înseamnă „vehicul”, „luntre”, „pod plutitor”, ca metaforă a deplasării individului de pe malul existenței lumești pe cel al uitării în nirvana. Siddhartha așadar, prin însăși munca sa, exersează metafora centrală a filosofiilor indiene, de traversare a fluviului samsarei (părăsirea ciclului de nașteri și moarte), de trecere din starea de ignoranță în cea de iluminare.

Resemnarea, iată esența revelației la care va ajunge Siddhartha în cele din urmă. Întâlnindu-se cu un vechi prieten, cu călugărul Govinda (care încă se află în căutarea iluminării), Siddhartha îi mărturisește că toate căutările și încercările au o singură finalitate: „Pe pielea mea și în sufletul meu mi-a fost dat să aflu că am avut o mare nevoie de păcat, am avut o mare nevoie de plăceri, de alergătură după averi, de deșertăciune și am avut nevoie de disperarea cea mai rușinoasă pentru a renunța la împotrivire, pentru a învăța cum să iubesc lumea, cum să nu o mai compar cu niciun fel de lume dorită și imaginată de mine, cu niciun fel de desăvârșire închipuită de mine, ci să o las așa cum este ea și să o iubesc și să mă bucur că-i aparțin”.

În poema sa despre Siddhartha, Hesse vrea să arate că nici cele mai favorabile circumstanțe ale nașterii și sorții nu sunt îndestulătoare pentru împlinirea unui suflet însetat să-și înțeleagă rostul; e nevoie și de o cale de parcurs. Hesse ne dezvăluie însă că nu prin căutare ajungi la iluminare, ci prin renunțarea la a mai căuta; nu prin dedarea patimilor lumești, ci prin detașarea de lume; nu prin cultivarea așteptărilor de la viață, ci prin eliberarea de orice speranță; nu prin însușirea unor învățături străine, ci prin trăirea propriei experiențe de viață; nu prin goana după fericire, ci prin acceptarea pioasă a existenței așa cum este ea – ca un fluviu ale cărui ape nu sunt niciodată aceleași și pentru care „nu există decât prezentul, fără nicio umbră de trecut, fără nicio umbră de viitor”. O filosofie a resemnării, în care senina și smerita mulțumire de a fi este superioară oricăror fericiri de a avea.

Articol realizat de Dorian Furtună.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *