Filosofie politică

Von Herder și apariția termenului de naționalism

Johann Gottfried von Herder (1744–1803) este unul dintre filosofii a cărui contribuție nu este recunoscută la adevărata valoare, în pofida influenței pe care acesta a exercitat-o în epocă. În prezent, el este recunoscut pentru dezvoltarea conceptului de naționalism, aspect care, însă, corespunde doar parțial cu filosofia sa.

Născut într-o familie modestă, von Herder a urmat cursurile universitare la Königsberg (Kaliningrad), alături de Immanuel Kant. Ulterior, acesta a plecat la Riga, unde a obținut un post de profesor, revenind ulterior la Weimar. Cele mai cunoscute lucrări ale sale (von Herder este tradus și în limba română, dar majoritatea lucrărilor pot fi găsite în engleză) sunt Idei pentru filosofia istoriei umanității (1791) și O metacritică a criticii rațiunii pure (1799), cea din urmă dezvoltând idei opuse celor prezentate de Kant.

Principalele idei ale filosofiei politice a lui von Herder sunt următoarele :

  • În materie de politică internă, von Herder poate fi considerat un liberal republican, care aderă la valorile democratice și care promovează egalitarismul, o poziție extrem de rară în epocă;
  • Filosoful german promova libertatea de exprimare și de credință, considerând-o indispensabilă pentru realizarea individuală, dar și pentru descoperirea adevărului, care poate fi aflat prin compararea multiplelor viziuni ce pot rezulta din libertatea de exprimare;
  • Oamenii trebuie să participe la procesul de guvernare, acest aspect fiind în interesul tuturor și contribuind la diminuarea impulsurilor conflictuale ale statului;
  • Stigma de creator al naționalismul îi provine din susținerea respectării, prezervării și promovării grupurilor naționale, deși viziunea sa nu făcea referire la poporul german, ci reprezenta un răspuns la utopia omogenizării caracteristicilor aparținând diferitelor popoare din lume;

Influența lui von Herder a fost puternică în mediul filosofic german, având un rol în dezvoltarea gândirii lui Hegel, Nietzsche, Schleiermacher, dar și în exteriorul acestuia, în privința lui John Stuart Mill. În mod paradoxal, modul său de exprimare, mult mai inteligibil și puțin complicat decât al filosofilor contemporani din epocă, este posibil să fi creat deservicii în recunoașterea sa drept un exponent de marcă al filosofiei germane.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:
error4
Tweet 20
fb-share-icon20

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *