Siddhartha sau renunțarea la fericire – o lecție de Herman Hesse

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

„Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. (…) Iubit de toți, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nicio bucurie”; prin această descriere ușor antinomică ni-l prezintă Herman […]

De la instinct la Schopenhauer: o explicație a „momentelor fericite”

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

Dacă nu e fericire, atunci ce e?; se întreabă ba unii, ba alții. Ce simt eu când îmi revăd mama, când îmi îmbrățișez copilul care-mi zâmbește, când descopăr că iubirea este reciprocă, sau când primesc un premiu pentru activitatea mea, în fine, când stau întins(ă) pe plajă, fără griji și cu marea la călcâie? Cum […]

Amăgirile mindfulness-ului

Posted 1 CommentPosted in Filosofie altfel

Nici în doctrina sankhya-yoga nu găsim teren fertil pentru exprimarea fericirii; sarcina unui yoghin e să-și suprime activitățile spontane ale minții, să înceteze a gândi atât la noțiunile greșite, cât și la cele corecte, să anuleze atât fanteziile, cât și amintirile, să depășească până și reflexele somnului (or, activitatea spontană a minții continuă în somn). […]

Principiul Pollianney și fericirea trăită doar în amintiri

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Ce bravo este Ivan Turgeniev; a reușit să dezvăluie caracterul iluzoriu al fericirii printr-o simplă și elegantă figură de stil, printr-o analogie pe înțelesul oricui: „Fericirea e ca sănătatea – o ai atunci când n-o observi”. Deci, realmente, fericirea nu o simți nicicând: știi când nu este, dar nu știi când este. Ce magie…  Exact […]

Etimologia fericirii – ce explică sensul inițial al cuvântului

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

La originile sale, cuvântul „fericire” însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul „ferice” provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. Latinii utilizau și cuvântul fortuna (fericire, soartă), originar din fors (întâmplare, coincidență). De aici avem în italiană felicita și în […]

Mulțumirea ca alternativă realistă a fericirii

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Să fim mulțumiți de viață, asta de fapt vrem. Să ne bucurăm senin de ce avem, de planurile noastre, de familie, de amintirile plăcute din trecut, de sănătate. A fi mulțumiți înseamnă a ne sprijini pe realitatea trăirilor obișnuite și accesibile, nu pe utopia unei fericiri inclasabile și indiscernabile, care nu rezistă în fața vicisitudinilor […]

Socrate și fericirea „de dincolo”

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Ce putem afla despre fericire de la Socrate? Cum și-o închipuia marele filosof? Credea el că oamenii pot fi fericiți? Mai întâi, aflăm că standardele sale în această materie erau foarte înalte; după Socrate, abia găsind înțelepciunea am putea găsi fericirea. Dar el însuși le-a găsit pe ambele? Dacă cercetăm dialogurile socratice, vom conchide că […]