Tristețea ca normalitate

De când a devenit arhimediatizat termenul „depresie”, oamenii au uitat că există și starea de tristețe. Putem fi și triști, și e firesc să fim uneori, fără ca asta să trădeze un simptom al depresiei sau al nefericirii.

„Nu e păcat să fii trist, ci să iubești tristețea”, nota Cioran, un connoisseur al acestei stări. A fi trist nu e motiv de îngrijorare, ci e o dovadă a umanului din noi. Confuzia dintre tristețe și depresie se produce din cauza că nu cunoaștem suficient de bine sensul termenilor.

Depresia este ca o eclipsă emoțională, ea elimină aproape definitiv sentimentul de satisfacție de viață pe termen lung. Prin caracterul ei insidios, starea depresivă se infiltrează în profunzimile psihicului, îi deconectează individului motivația, voința, speranța, ambițiile. Ea deprimă sistemic și echivalează cu lipsa oricărei speranțe.

espresso filosofic, tristețe

Un om depresiv nu poate fi mulțumit; el trăiește fără viață. Nu-și mai înțelege nici rostul, nici pe sine, nu mai vede culorile vieții și dacă starea e de durată, ea poate provoca boli și gânduri suicidale. Deci depresia e o stare maladivă.

Tristețea însă e o stare psihică firească, tranzitorie; înțelegem prin tristețe o reacție și emoțională, dar și filosofică la durerile și la realitățile din jurul nostru. Uneori, tristețea e o formă de reflex psihic la vremea de afară, la climă, e ca un răspuns aproape fiziologic la schimbarea de landșaft. Călătorind prin Asia Mijlocie, filosoful Hermann Keyserling mărturisi la un moment dat: „Mă apucă acea tristețe neîntemeiată, pentru care numai rusul posedă cuvântul just: unynie (уныние). Nu vreau nimic, nici nu regret nimic, n-am motive pe care să le indic, sunt, totuși, melancolic. Sufletu-mi e golit”.

Pe parcursul zilelor și al întregii vieți, noi alternăm stările de mulțumire și bucurie cu cele de tristețe și supărare și aceasta e perfect normal. Ar fi anormal dacă am încremeni doar într-o singură stare de a fi. Oameni „veșnic fericiți” există numai în ospicii.

Articol realizat de Dorian Furtună.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *