Deși chinuită de războaie, conflicte și dictaturi, China este sursa unei înțelepciuni populare ample. Proverbele chinezești au puțin de-a face cu dragostea și iubirea, însă scopul lor principal este de obicei de a găsi sens în viață, de a transmite înțelepciune sau de a explica comportamentul uman. Cunoscutul filosof chinez Confucius, care a influențat decisiv […]
Știm cu toții că societatea de consum este în esență tipul de societate în care sistemul economic stimulează intenționat consumul, determinând astfel crearea nevoilor în sectoarele profitabile. Aceeași societate este totodată construită și pentru a satisface aceste nevoi preferențiale, iar odată ce nevoile sunt satisfăcute, se obține fericirea (una pe termen scurt, spre foarte scurt). […]
George Ohsawa (1893-1966), născut la data de 18 octombrie la Kyoto, în Japonia, pe numele lui adevărat Nyoichi Sakurazawa, este cunoscut ca fiind fondatorul dietei macrobiotice, care se bazează pe conceptul energiilor yin și yang. Numele de Ohsawa, derivat din sintagma franțuzească Oh, ça va (care înseamnă „Bine” sau „Mă descurc” ca răspuns la întrebarea […]
„Și astfel, toți îl iubeau pe Siddhartha. Pentru toți era izvor de bucurie, pentru toți era izvor de plăcere. Dar el, Siddhartha, nu își era lui însuși bucurie, nu își era lui însuși plăcere. (…) Iubit de toți, el, bucuria tuturor, nu purta în inimă nicio bucurie”; prin această descriere ușor antinomică ni-l prezintă Herman […]
Dacă nu e fericire, atunci ce e?; se întreabă ba unii, ba alții. Ce simt eu când îmi revăd mama, când îmi îmbrățișez copilul care-mi zâmbește, când descopăr că iubirea este reciprocă, sau când primesc un premiu pentru activitatea mea, în fine, când stau întins(ă) pe plajă, fără griji și cu marea la călcâie? Cum […]
Nici în doctrina sankhya-yoga nu găsim teren fertil pentru exprimarea fericirii; sarcina unui yoghin e să-și suprime activitățile spontane ale minții, să înceteze a gândi atât la noțiunile greșite, cât și la cele corecte, să anuleze atât fanteziile, cât și amintirile, să depășească până și reflexele somnului (or, activitatea spontană a minții continuă în somn). […]
Ce bravo este Ivan Turgeniev; a reușit să dezvăluie caracterul iluzoriu al fericirii printr-o simplă și elegantă figură de stil, printr-o analogie pe înțelesul oricui: „Fericirea e ca sănătatea – o ai atunci când n-o observi”. Deci, realmente, fericirea nu o simți nicicând: știi când nu este, dar nu știi când este. Ce magie… Exact […]
De când a devenit arhimediatizat termenul „depresie”, oamenii au uitat că există și starea de tristețe. Putem fi și triști, și e firesc să fim uneori, fără ca asta să trădeze un simptom al depresiei sau al nefericirii. „Nu e păcat să fii trist, ci să iubești tristețea”, nota Cioran, un connoisseur al acestei stări. […]
Rusescul kaif (кайф, кейф) e un cuvânt de proveniență arabă (turcii spun keyif), cu sens de toropeală dulceagă, de odihnă în oaza răcoritoare; e un fel de dolce far niente. Potrivit Koranului, cei dreptcredincioși vor avea în Rai o stare de permanent kaif. Dostoievski a descifrat kaiful ca fiind o stare de beatitudine (состояние блаженной […]
La originile sale, cuvântul „fericire” însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul „ferice” provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. Latinii utilizau și cuvântul fortuna (fericire, soartă), originar din fors (întâmplare, coincidență). De aici avem în italiană felicita și în […]
Să fim mulțumiți de viață, asta de fapt vrem. Să ne bucurăm senin de ce avem, de planurile noastre, de familie, de amintirile plăcute din trecut, de sănătate. A fi mulțumiți înseamnă a ne sprijini pe realitatea trăirilor obișnuite și accesibile, nu pe utopia unei fericiri inclasabile și indiscernabile, care nu rezistă în fața vicisitudinilor […]
Ce putem afla despre fericire de la Socrate? Cum și-o închipuia marele filosof? Credea el că oamenii pot fi fericiți? Mai întâi, aflăm că standardele sale în această materie erau foarte înalte; după Socrate, abia găsind înțelepciunea am putea găsi fericirea. Dar el însuși le-a găsit pe ambele? Dacă cercetăm dialogurile socratice, vom conchide că […]
Hindușii nu se complică în privința fericirii. Religia lor e atât de deterministă și le organizează atât de eficient traseul vieții, încât aspirația la fericire e un nonsens pentru ei. De mici, hindușii sunt învățați că fiecare om va trăi acea viață pe care a meritat-o în urma existențelor anterioare (conform conceptelor maya și karma); […]
Rețeta fericirii, scrisă acum 2 000 de ani de ilustrul poet latin Marțial, nu și-a pierdut niciun dram din farmecul său. Dar oare e vorba de fericire în ea sau, totuși, de altceva? Să luăm cunoștință de textul în care poetul vine cu sfaturi către sine însuși: Cum poți să duci o viață plăcută și-un […]
Tot așa cum un curcubeu devine neinteresant peste cincisprezeze minute după apariția sa pe cer, „fericirea” care durează mai mult de-o săptămână plictisește. O plăcere sau o bucurie care și-a atins pragul de sus al satisfacției provoacă suprasaturație și desensibilizare; se creează loc și așteptări pentru altceva. În Epopeea lui Ghilgameș se povestește cum o […]
În mai toate sistemele religioase importante, fericirea este privită ca un fel de anomalie, ca ceva irealizabil în viața de acum. O anumită stare de fericire e admisă abia după moartea individului, prin contopirea eului/sufletului cu ce va găsi dincolo: neant, absolut, Dao, Dumnezeu, uitare în nirvana, tărâmul strămoșilor etc. Ilustrativă în această privință e […]
Evoluția n-a avut nevoie de oameni fericiți; ăia ar fi oprit-o pe loc. Fericiții s-ar fi îndestulat cu ce au, fără a mai încerca să schimbe mediul de viață; n-ar mai fi vrut și n-ar mai fi făcut nimic în plus. Noi, din contra, am evoluat ca niște nemulțumiți incurabili, cu o neîncetată necesitate de […]
Conceptul de fericire e o invenție, un construct cultural, un mit, un miraj al dorințelor noastre hipertrofiate. E un concept virtual, care a lipsit mereu din lumea reală, pe care motiv nu poate fi trăită fericirea, ci doar imaginată. Oamenii, ca și animalele, au stări de satisfacție, plăceri de moment, ușor percepute și măsurabile fiziologic; […]
Prin încercarea de a aprofunda câteva observaţii ale lui Mircea Eliade, din Imagini şi simboluri, poate fi prezentat un fel de înţeles al ignoranţei occidentalilor pentru suferinţa celui străin de spiritul lui. Pentru autor, descoperirea simbolurilor se realizează în situaţii istorice şi se revelează în situaţii limită. Cea din urmă situaţie este acel moment în […]
Întrebarea din titlu m-a preocupat, după ce, în data de 15 aprilie, de Ziua mondială a artei, a ars acoperişul Catedralei Notre-Dame şi s-a distrus un simbol. Iar, după ce s-a mediatizat cazul, ieşind din bula mea, am observat pe lângă suferinţa resimţită de unii oameni, la vederea distrugerii unui simbol al culturii noastre, revolta […]
Așteptându-și execuția într-o celulă a unei închisori din Roma secolului al V-lea, Boethius a descris caracterul aleatoriu al sorții în ‘Consolarea filozofiei’, rândurile sale dezvăluind un proces de catharsis al unui om confuz și disperat aproape de sfârșitul vieții sale. În viziunea lui Boethius cursul vieții umane era dictat de Fortuna, o figură divină alegorică […]
Seara venind spre casă, remarc cu o stupoare aproape violentă, că în fața blocului se află o figură care ar trebui să fie moartă de mult timp. Ca orice om, te minunezi văzând fantome. Şocul nu durează însă și nici nu ar trebui. Îmi aduc aminte de nebunia-mi sălbatică şi îi zâmbesc, cu o clară […]
„Toate se duc și toate se întorc: etern se-nvârte roata ființei. Toate pier și toate înfloresc din nou; etern se scurge anul ființei.” Într-o carte scrisă „Pentru toți și nici unul ”, Nietzsche ne confruntă cu cele mai profunde temeri și prejudecăți ale omenirii pentru a ne elibera către un nou mod de a […]
Immanuel Kant (1724-1804), a fost un mare gânditor din perioada iluminismului și unul dintre cei mai importanti filosofi din cultura istoriei apusene. Adept al idealismului critic, exercită o enormă influenţă asupra dezvoltării filosofiei. Kant impresionează printr-o remarcabilă gândire analitică. Acesta reduce religiosul la raţional, religia la morală, creând o stare de veghe privind moralitatea omului […]
John Rawls (1921-2002) este considerat cel mai important filosof politic al secolului XX, întrucât scrierile sale au adus contribuții de o importanță deosebită în ceea ce privește „conflictul” dintre libertate și egalitate în statul democratic. Prima sa carte, publicată în 1971, A Theory of Justice, despre care vom discuta în acest articol, tratează ideea de dreptate […]