Filosofia este unul dintre puținele domenii în care nu există adevăruri absolute, fiecare având dreptul de a își forma o conduită în conformitate cu propriile valori, iar această conduită poate fi extinsă la nivelul oricărui domeniu, inclusiv celui al alimentației. În ciuda faptului că această sintagmă poate suna puțin pompos, există o filosofie a alimentației, aspect pe care îl vom analiza astăzi alături de La Gourmandise MousseAdina.
Platon scria în ”Republica” că ”prima și cea mai importantă nevoie a noastră este furnizarea de alimente pentru existență și viață”.
Pentru a ne putea referi la importanța alimentației, se impune, înainte de toate, să încercăm să definim alimentația, alimentul, termeni dezbătuți cu o recurență uimitoare în spațiul public. Alimentul reprezintă un produs care ne hrănește și este asimilat de organism prin procesul digestiv, iar calitatea alimentului rezidă din capacitatea sa de a aduce un aport benefic corpului uman. Prin alimentație, organismului îi sunt furnizate substanțele nutritive (proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale) necesare desfășurării activităților fiziologice prin care acesta devine un ”motor” funcțional. Despre alimentația sănătoasă există o mare de opinii și studii, fiind un subiect care a generat preocupări din antichitate, o dovadă în acest sens fiind mult-uzitata expresie ”Mens sana in corpore sano”, care exprimă într-un mod extrem de fidel și opinia mea despre grija pe care i-o datorăm cu toții corpului nostru, lăcașul cel mai de preț al sufletelor.
Eu am o mare considerație pentru gurmanzi, deorece îi consider o grupă distinctă de persoane, cu un har înăscut sau dobândit, care au înțeles rolul alimentației și cum ar trebuie să profite de pe urmele abundenței de produse care ne înconjoară astăzi, diferit de cum se întâmpla cândva, în istoria pe care o amintim nu de puține ori. Când vorbim despre gurmand și gurmanderie, nu putem să nu ne amintim măcar de contribuția inestimabilă pe care a avut-o Jean Anthelme Brillat-Savarin în acest domeniu. Savarin definea gurmanderia socială drept o reuniune a eleganței ateniene, a luxului roman și a delicateței franceze, care dispune cu întelepciune, savurează cu energie și judecă cu profunzime. Alimentația, virtutatea gurmandului, este sursa celor mai pure bucurii ale sale. Gurmandul mănâncă pentru a trăi și dispune de discernământul actului în sine, recompensat prin savoare și plăcere. Fericirea gurmandului rezidă din sănătatea trupească și armonia produselor ingerate. Accentul este pus pe calitate, gust, savoare. În adâncul său, în viziunea mea, gurmandul este un hedonist captiv în mreaja aromelor și a cultului plăcerilor alimentare. Gurmanderia sintetizează astfel rolul primordial al alimentației: consumul cu măsură, actul savurării, ingerarea unor produse care oferă organismului substanțele de care are nevoie pentru a putea aduce mintea într-o comuniune și simbioză perfecte cu sine. Atât! Orice altceva este o exagerare ce creează un cerc vicios și pune capăt genului gurmand poate încă dinaintea nașterii sale.
Nu am menționat până acum deliberat catalogarea alimentelor în proveniența lor din regnul animal sau vegetal și este interesant să facem o incursiune în mentalitatea marilor gânditori ai lumii care preferau, în marea lor majoritate, alimentația pe care astăzi am denumi-o vegetariană, vegană, ba chiar crudă.
Alimentația a reprezentat un element important în rutina unor mari filosofi, fiecare dezvoltându-și propria gândire cu privire la hrănirea trupească. Filozofii au avut o îndelungată istorie de analizare a alimentației, pentru mulți dintre ei părea un subiect iritant, având în vedere că unii dintre acești considerau alimentele ca fiind inutile. Diogene propune întoarcerea la natură, fiind adeptul consumării cărnii proaspete, nepreparate, alături de fructe și rădăcini. Diogene refuză utilizarea focului, care reprezintă o marcă a civilizației, condamnată de către filosoful grec.
Rousseau nu punea mare preț pe alimentație, considerând că orice depășește alimentarea necesară reprezintă o sursă a răului. Rousseau urmează calea lui Diogene, susținând consumarea alimentelor fără preparare. Filosoful francez identifică carnea drept un exponent al răului și al cruzimii față de animale, preferând laptele, pe care îl consideră un aliment indispensabil, mai ales pentru nou născuți.
Excentricul Fourier urmărea, în cadrul noii societăți a falansterelor, educarea copiilor în gastronomie, de la vârste fragede. Acesta aprecia rolul meselor, mâncând de cinci ori pe zi și apreciind rolul social al cinelor, care facilitează dialogul între oameni. Fourier prefera fructele și vinul, mărci ale fineții în alimentație.
Pe de altă parte, Nietzsche urmărea, deloc surprinzător, ajustarea alimentației pentru atingerea nivelului maxim de performanță pentru corpul uman. Nietzsche refuză dietele, pe care le consideră o îngrădire a libertății, fiind adeptul unei mese consistente, care facilitează o mai bună digestie. Filosoful german neagă valoarea pâinii, care răpește gustul altor alimente, fiind adeptul consumului de carne.
Sartre este cunoscut pentru frica de crustacee și pentru refuzul consumului de fructe de mare, pe care le consideră vietăți care aparțin unei alte lumi. Spre deosebire de Diogene și Rousseau, Sartre preferă doar alimentele prelucrate, combinate cu consumul în exces de alcool și de tutun.
În ceea ce privește consumul de alcool, în ciuda aparențelor, Kant era un mare amator de vin, considerând beția o cale de a evada dintr-o lume adesea prea crudă. Spre deosebire de Fourier, Kant preferă să mănânce o singură dată pe zi, pentru a nu pune presiune pe sistemul digestiv.
Desigur, fiecare viziunea are carențele sale, fiind influențată inclusiv de perioada în care au trăit exponenții acestor idei. Dar cum ar fi bine să ne alimentăm în ziua de astăzi? Ce ar trebui să urmărim, plăcerea gustului sau valoarea nutritivă?
Consider că astăzi, în contextul globalizării hranei, este important să fim extrem de atenți la sursele din care provin alimentele pe care le ingerăm. Astăzi, mai mult ca oricând, consider că ar trebui să fim gurmanzi; să ne hrănim organismul cu toate substanțele necesare și indispensabile și să punem capăt abuzurilor care ne marchează existența, inclusiv în plan alimentar. Prin urmare, plăcerea gustului și valoarea nutritivă nu se exclud, ba din contră, pot crea o simbioză necesară nașterii unei noi gene gurmande. Vom reuși să fim cu adevărați gurmanzi abia atunci când vom fi învățat să savurăm un aliment, atunci când ochii minții vor avea capacitatea să vadă și să simtă dincolo de o aranjare frumoasă a unui preparat în farfurie, așezat într-un mod laborios în fața dorinței care freamătă pofta carnală din noi. Alimentația s-a transformat astăzi într-o adicție greu de controlat, într-un refugiu către care ne îndreptăm inclusiv în fuga de noi înșine.
Strict tehnic, în viziunea mea, un mod adecvat de a ne hrăni este acela de a opta pentru consumul produselor locale, a celor pentru care suntem programați genetic. De asemenea, aș aplica un radical chibzuit regulilor generale de conduită alimentară care nu sunt ipso facto universal aplicabile. Fiecare om este o cumul distinct și unic de trăiri, de necesități, prin urmare, nu este cu puțintă să fie depersonalizat de însăși esența sa. Pentru a putea avea o conduită cât mai apropiată de ceea ce ne cere organismul, care apelează uneori la cele mai ingrate mijloace de a ne transmise mesaje de alertă, este important să ne cunoaștem pe noi înșine. Să știm cine suntem, ce facem, ce ne dorim să obținem și încotro ne îndreptăm. Abia atunci vom putea fi noi stăpânii noștri și vom interzice forțelor exterioare să deține controlul asupra noastră, asupra minții și asupra corpului.
Eu sunt adepta abordării holistice a alimentației, în toată splendoarea ei. Nu mă pronunț în favoarea renunțării la anumite categorii de alimente (cu excepția celor care ne fac rău, dovedit) și susțin consumul moderat al acestora. Mâncarea trebuie să aibă gust, iar noi trebuie să o savurăm. Nu să o înfulecăm, nu să o neglijăm. Trăim și pentru plăcerea gustului, dar pentru a atinge această nirvană, trebuie să îl cultivăm înainte de a începe să urcăm treptele spre culmile nebănuite ale hedonismului culinar.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
