La originile sale, cuvântul „fericire” însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul „ferice” provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. Latinii utilizau și cuvântul fortuna (fericire, soartă), originar din fors (întâmplare, coincidență). De aici avem în italiană felicita și în […]