Espresso Filosofic a ajuns la trei ani de existență, trei ani în care am încercat (și sper că am reușit, într-o oarecare măsură) să aduc filosofia mai aproape de viața de zi cu zi. Dar, dincolo de misiunea acestui site, mă voi referi la ce înseamnă acest proiect, din punctul meu de vedere, cumva disociat de imaginea impersonală a celui care administrează content-ul ce apare regulat aici.
Mă voi referi, probabil fără a fi o surpriză, tot la filosofie. Consider că existența Espresso Filosofic este o bună dovadă de stoicism. În acest timp am învățat multe, am descoperit idei și gânditori noi, am încercat să devin mai bun. Nu a fost mereu ușor. Nu am avut mereu dispoziția de a scrie și de a cerceta. Nu o dată m-am gândit, din varii motive, să renunț. Dar am mers mai departe cu stoicism și iată că, încet-încet, acest proiect a început să crească.
Rămân la stoicism și mă voi referi la Seneca. Nu avem prea puțin timp, dar pierdem prea mult…Viața pe care o primim nu este scurtă, dar noi o facem astfel. Espresso Filosofic este un proiect care a apărut și care continuă drept o activitate realizată în timpul liber, pe lângă multe alte activități pe care le desfășor (sau încerc). Asta înseamnă că există timp, indiferent de cât de ocupat (crezi că) ești. Există timp pentru a îți urma pasiunile, pentru a îți dezvolta abilitățile, pentru a deveni mai bun, pentru a citi, pentru a acumula. Totul ține de motivația pe care o ai și de rutina pe care reușești să o creezi. Iar când mă refer la rutină, o fac în sens pozitiv, întrucât rutina capătă valențe dezirabile în momentul în care este utilizată pentru un scop care nu ține de ceva impus din exterior (mersul la școală, la serviciu, etc).
Revin la Seneca. Niciun om nu a fost înțelept prin șansă. Nu cred că există, printre cititorii acestui site, persoane care să nu aprecieze înțelepciunea. Aceasta nu se cultivă de la sine. Să nu mă înțelegeți greșit, nu pretind că mă încadrez în această categorie. Încerc, însă, ca, la un moment dat, să mă pot încadra în această tipologie, dar acest deznodământ nu mă va căuta din întâmplare.
Înapoi la Seneca. Este mai bine, desigur, să cunoști aspecte inutile decât să nu cunoști nimic. Desigur, Socrate era de altă părere, însă neștiința sa era metaforică, aparentă, pentru a stimula cunoașterea continuă. Ceea ce vrea Seneca să spună este că nu contează ce pasiune îți animă spiritul și cât de inutilă este ea (iar filosofia are o aparență copleșitoare de inutilitate în societate), important este să încerci să fii mai bun decât erai ieri. Te pasionează horticultura? Foarte bine, documentează-te. Te fascinează lumea orientală? Excelent, cunoaște-o. Treci peste dezinteresul general și descoperă. La un moment dat, îți va fi de folos. După cum și mie filosofia mi-a folosit, în aspecte ce au ținut de modul în care am abordat anumite situații, fie ele încununate de succes sau sfârșite în dezamăgire.
Care este scopul vieții? Precum Tolstoi, îmi e greu să ofer un răspuns concret, dar cred în auto-perfecționare, ca mod de a depăși vicisitudinile vieții. Ce am învățat pe parcursul acestor trei ani este faptul că, amestecând pasiunea cu efortul, poți deveni mai bun. Iar când ești mai bun, indiferent de domeniu, înseamnă că progresezi. Dacă reușești să îi ajuți și pe cei din jurul tău, atunci succesul tău e și mai mare. Te face asta fericit? Discutabil. Mai bun, însă? Fără echivoc.
Astfel, închei prin a îți mulțumi că ești alături de acest proiect și sper să încerci să urmezi, trecând peste oboseală, lene, comoditate, ceea ce și filosofia încearcă să atingă: progresul și, eventual, înțelepciunea.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
