Curente filosofice

Scepticismul și căutarea adevărului

Scepticismul reprezintă curentul filosofic confirm căruia se pune la îndoială setul de cunoștințe general acceptat într-un anume domeniu. Dacă în viața de zi cu zi, fiecare dintre noi manifestă scepticism față de anumite aspecte ce ne sunt prezentate, scepticismul reprezintă, din punct de vedere filosofic, o exprimare a dubiului asupra tuturor cunoștințelor aflate dincolo de sfera noastră de experiență.

Din punct de vedere etimologic, termenul de sceptic provine din grecescul skeptikos, care s-ar traduce ca cel care își pune întrebări. Scepticismul prezintă particularitatea de a nu fi un curent filosofic care să se fi dezvoltat și manifestat într-un anume punct al istoriei, fiind, mai degrabă, o atitudine filosofică apărută încă din Antichitate și manifestată la intervale relativ regulate, cu privire la tendințele doctrinare ale societății, din diferite puncte ale istoriei sale.

espresso filosofic, scepticism

Din punct de vedere cronologic, identificăm următoarele repere ale scepticismului :

  • Scepticismul antic – Socrate este unul dintre primii filosofi sceptici, acesta punând mereu la îndoială cunoștințele altora și proclamând faptul că nu cunoaște nimic ; scepticismul a fost practicat și de adepții sofismului ;
  • Scepticismul perioadei medievale – Se remarcă scepticismul din perioada de început a scrierilor Sfântului Augustin, dinainte de convertirea sa la creștinism :
  • Scepticismul din era modernă:
    • Montaigne afirmă că afirmațiile de cunoaștere ale oamenilor nu sunt fundamentate și recomandă acceptarea oricăror revelații oferite de Dumnezeu;
    • Descartes aplică scepticismul pentru a descoperi adevărul care nu poate fi pus la îndoială – propria existență – prin celebra cogito, ergo sum.
    • Blaise Pascal considera că nu poate exista un scepticism total, deoarece acesta este împiedicat de natură. În lipsa unor mijloace raționale de a combate scepticismul, Pascal propune întoarcerea către divinitate.
    • David Hume considera că nici propria experiență nu reprezintă un argument pentru a cunoaște adevărul – cunoștința umană este dictată de obișnuință și ritualuri.
    • Kierkegaard face și el apel la credință, considerând că aceasta este singura soluție pentru identificarea unor adevăruri, chiar dacă acestea ar fi doar subiective.

Scepticismul poate fi identificat în diverse forme și în viziunea lui Wittgenstein sau în operele gânditorilor post-moderniști. A avea o atitudine sceptică poate reprezenta un catalizator pentru progresul personal și al societății, prin investigațiile purtate dincolo de ceea ce uneori poate fi considerat, în mod eronat sau superficial, ca fiind adevărat. Cu toate acestea, scepticismul are nevoie de moderație pentru a avea un rol benefic, punerea la îndoială a evidențelor putând cauza grave deservicii, aspect reliefat și de actuala criză sanitară cauzată de virusul SARS-CoV-2, care a generat o întreagă categorie de coronasceptici.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *