Curente filosofice

Postmodernismul și neîncrederea în metanarațiuni

Postmodernismul este unul dintre cele mai importante curente filosofice ale secolului al XX-lea, acesta dezvoltându-se, cu preponderență, în Franța. Caracteristica comună a postmoderniștilor este refuzul de a accepta adevăruri considerate universale, în societatea vestică, fără a investiga dacă narativul expus își confirmă argumentele. Termenul a apărut în 1979, fiind folosit de Jean-François Lyotard în lucrarea Condiția postmodernă, în care explica termenul ca fiind o neîncredere în metanarațiuni.

Germenii postmodernismului sunt sădiți de Kant, care pune la îndoială veridicitatea unor concepte precum Dumnezeu, libertate, lume, început și sfârșit. Totodată, o viziune similară o întâlnim și în cazul lui Nietzsche, care considera principiile științifice drept lanțuri de metafore ce au căpătat valoare de adevăr acceptat.

postmodernism, espressofilosofic

Clădirea Muzeului Guggenheim din Bilbao, exemplu al postmodernismului în arhitectură

Cei mai importanți reprezentanți ai postmodernismului sunt:

  • Michel Foucault – cunoscut pentru metoda istorică a genealogiei (opusă ideologiei dezvoltate de Marx), prin care încearcă explicarea evenimentelor din trecut dintr-o perspectivă diferită de cea istorică; conform lui Foucault, ceea ce se află la originea apariției elementelor de noutate în istorie nu este inovația, ci disensiunea dintre elementele prezente în societate la momentul respectiv;
  • Gilles Deleuze – dezvoltă conceptele de diferențiere fără negare (diferențiere ca element de sine stătător, nu un element antinomic unui alt element) și cel de repetiție (mișcările repetate ascund o diferențiere care este deghizată);
  • Jacques Derrida – cunoscut pentru deconstructivism, a cărui metodă constă în analizarea minuțioasă a unui text, în punctele cele mai neglijate de ochiul liber, pentru a identifica noi sensuri, precum și contradicții care să conducă la soluții alternative de interpretare;
  • Gianni Vattimo – conchide că am atins sfârșitul istoriei universale, asistând, din acest moment, la crearea multor istorii locale, având în vedere diferențele existente între comunitățile planetei.

Ramificațiile postmodernismului, care practic refuză adevărurile și narațiunile perioadei moderne din istorie, se întind dincolo de filosofie, în artă, arhitectură sau literatură, fiind unul dintre cele mai influente curente de gândire din ultimul secol. În ciuda faptului că unii dintre gânditorii asociați acestui curent refuză asocierea, postmodernismul cunoaște anumite trăsături comune cu relativismul.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:
error0

One thought on “Postmodernismul și neîncrederea în metanarațiuni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *