Michel Foucault și originalitatea apariției sale filosofice

Michel Foucault (1926 – 1984) este unul dintre cei importanți intelectuali francezi ai secolului precedent, devenind chiar un model de gândire pentru mulți dintre tinerii francezi, prin prisma ideilor pe care le-a promovat. Foucault, născut și cu prenumele de Paul, a renunțat la acesta din cauza faptului că l-a preluat de la tatăl său, cu care a avut o relație foarte puțin armonioasă. Provenind dintr-o familie de medici renumiți, Foucault nu a dorit să urmeze aceeași cale cu cea a părinților, fapt care a provocat o ruptură ireversibilă cu tatăl său.

Foucault a încercat să se sinucidă la vârsta de 22 de ani, trecând printr-o depresie severă, pe fondul relației tensionate cu familia și a homosexualității sale, condiție încă neacceptată la nivelul societății. Trecând peste acest moment dificil, Foucault avea să își construiască o serioasă carieră academică, inspirată, ca punct de pornire de către un eseu al lui Nietzsche despre modul în care istoria se interpretează. De aici, filosoful francez avea să își concentreze atenția pe studierea unor teme istorice, pe care le-a interpretat într-un mod original, mai ales prin prisma analizării conceptului de putere. Deși s-a înrolat în partidul comunist din Franța, l-a părăsit rapid, fiind deziluzionat de activitatea acestuia, în ciuda unei viziuni politice  aflate la granița dintre marxism și anarhism. Pe parcursul  vieții, Foucault a trăit în mai multe țări, ultima sa aventură, din Statele Unite, având să îi aducă sfârșitul, acolo unde s-a infectat cu virusul HIV. Printre operele sale cele mai importante se numără Istoria nebuniei (o poți găsi aici), A supraveghea și a pedepsi (o poți găsi aici) și Istoria sexualității (o poți găsi aici).

În privința filosofiei sale politice, Foucault își construiește propriul set de interpretare a istorie, care se poate rezuma astfel:

• Foucault analizează condiția nebunului și apreciază modul în care acesta era tratat până în secolul al XVII-lea: păstrat în societate și uneori admirat pentru condiția sa specială; în schimb, odată cu dezvoltarea medicinii, acesta a fost rupt de familie și internat, tratat cu forța și etichetat ca fiind diferit, într-un fel stigmatizant;
• Pornind tot de la studiul istoric, filosoful francez aprecia că, deși mult mai dure, pedepsele aplicate pe vremuri în societate erau publice, fapt ce conducea de multe ori la revolte populare, din cauza cruzimii sau a nedreptății; în societățile moderne, sub masca modernității, oamenii sunt încarcerați, iar actul punitiv se realizează în spatele ochiului public, fapt ce poate lăsa loc de abuzuri, care nu vor fi însă constatate de către restul societății;
• Foucault conchide că închisorile moderne au devenit instutuții care încurajează criminalitatea și recidivismul, susținând o reformă profundă în modul de funcționare al acestora;
• Analizând conceptul de putere, Foucault consideră că acesta este interpetat eronat ca fiind ceva ce aparține oamenilor (referire la monarhia absolută și la Revoluția Franceză), derivând de fapt din interacțiunea oamenilor dintre ei și la modul în care aceștia se raportează la cercul social al puterii;
• Filosoful francez introduce termenul de guvernamentalitate, care reprezintă un fel de artă a guvernării, prin care practic analizează procesele din spatele organismului care gestionează actul de guvernare al statului;

Foucault și-a atras critici din mediul academic din cauza faptului că acuratețea sa istorică nu este una foarte precisă, însă marele său merit constă în a prezenta o viziune diferită asupra unor aspecte considerate, în mod inerent, a fi superioare în contemporaneitate. Studiul lui Foucault a avut ecou și dincolo de aria filosofică, acesta influențând studiul psihologiei și al sociologiei, prin raportarea sa constantă la sursa istorică.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Share on Facebook

Tweet