Georges Bataille (1897-1962) a fost un scriitor și filosof francez, cunoscut, în principal, pe parcursul vieții sale pentru o serie literară semi-pornografică, valoarea sa filosofică fiind pusă la îndoială. Cu toate acestea, după moartea sa, concepția asupra viziunii sale s-a schimbat, acesta reprezentând sursă de inspirație pentru filosofi precum Michel Foucault sau Jacques Derrida.
Influențat de scrierile lui Marx și Hegel și un admirator al lui Nietzsche, Bataille este cunoscut pentru lucrarea sa controversată, Partea blestemată (o poți găsi aici), apărută în trei volume, ultimele două fiind publicate după dispariția sa. Ideea centrală din jurul viziunii filosofice a lui Bataille se concentrează asupra economiei și a modului în care banii sunt cheltuiți, adesea pentru demersuri inutile.
Principalele idei de filosofie economică ale lui Bataille au fost următoarele:
- Partea blestemată face parte din fiecare economie, aceasta putând fi cheltuită doar în două moduri: fie pe bunuri de lux, în spectacole, pentru manifestări sexuale și monumente somptuoase, fie în scopul înarmării și războiului;
- Contrar economiștilor clasici, Bataille consideră că economia nu este caracterizată de o raritate a resurselor, ci de un exces care conduce la atingerea limitelor cheltuirii utile, care se transformă ulterior într-un consum inutil;
- Analizând structura societății, filosoful francez consideră că muncitorii sunt cei ce se bucură de o plăcere autentică, atunci când decid să își cheltuiască veniturile pe distracții efemere, la sfârșit de săptămână, spre deosebire de clasa burgheză, care, din cauza statului social, este limitată în activitățile desfășurate, plăcerea membrilor acesteia fiind una neautentică;
- Pornind de la relația sclav-stapân, dezvoltată atât de Hegel, cât și de Marx, Bataille conchide că burghezul este adevăratul sclav al societății – acesta depinde de munca muncitorului, se teme de faliment și de pierderea poziției sale și dorește acumularea veniturilor pentru menținerea stilului său de viață;
- În schimb, muncitorul nu se teme de faliment, aflându-se mereu în pragul acestuia și neriscând o pierdere majoră, motiv pentru care acesta este adevăratul suveran al economiei;
Deși ideile lui Bataille au fost privite cu scepticism, recunoașterea sa în timpul vieții fiind minoră, acesta a devenit un personaj atipic pe scena filosofică franceză, fapt care i-a conferit și un farmec aparte – precum este și cazul altor nonconformiști, precum Foucault sau Derrida.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
One thought on “Bataille și cheltuielile inutile din economie”