Raoul Vaneigem este un filosof belgian născut în 1934, membru al internaționalei situaționaliste, curent din care a făcut parte, alături de Guy Debord. Curent neo-marxist, situaționalismul condamnă pasivitatea lumii moderne în fața acceptării pasive a absurdului modernismului.
Cea mai cunoscută lucrare a lui Vaneigem este Revoluția cotidiană, publicată în 1967. Parte centrală a viziunii sale este ocupată de idei marxiste și anarhiste, dar și de teoria excesului, formulată de Georges Bataille. Cheia principală în care poate fi văzută filosofia gânditorului belgian este reprezentată de avalanșa de informații cu care se confruntă omul, care devine sufocat de presiunea exercitată asupra sa.
Principalele idei de filosofie politică ale lui Vaneigem sunt următoarele:
· Lipsa libertății cu care se confruntă omul se transpune în incapacitatea sa de a simți o bucurie autentică;
· În loc ca populația să se revolte împotriva capitalismului, aceasta se mulțumește să cumpere electrocasnice și alte obiecte fără valoare;
· Orice acțiune de revoltă, pornind de la un simplu graffiti, la acțiunea de furt din magazin, reprezintă o acțiune întemeiată de revoltă împotriva carențelor societății;
· Influențat de gândirea lui Nietzsche, Vaneigem consideră creștinismul un exponent al pasivității umane;
· Modificând zicala lui Marx, filosoful belgian afirmă că avem o lume de plăceri de câștigat și nu avem de pierdut decât plictiseala;
Mișcarea situaționalistă a avut un rol important în inspirarea mișcărilor de protest din Parisul anului 1968, gândirea lui Vaneigem insistând asupra identificării unor metode creative pentru a ne reafirma autenticitatea și a redescoperi plăcerile adevărate.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.