Scotus și complicata teză a existenței divine

John Duns Scotus (1266-1308) este unul dintre cei mai importanți filosofi ai Evului Mediu, ale cărui opere au o abordare enciclopedică. De asemenea, Scotus este cunoscut pentru argumentația sa în favoarea existenței lui Dumnezeu, poate cel mai complex efort filosofic depus în susținerea acestei teze.

Filosoful scoțian, al cărui nume îi indică locul de proveniență, a fost numit preot în 1291, studiind ulterior la Oxford și la Paris. Cea mai cunoscută lucrare din multele sale scrieri a fost De primo principio, realizată către finalul vieții sale, sau Despre voință și moralitate. O parte dintre scrierile sale sunt incluse în lucrarea de aici. Opera și viața Scotus au fost omagiate și recunoscute prin beatificarea sa, în 1993, de către Papa Ioan Paul al II-lea.

john duns scotus, espresso filosofic

În privința filosofiei sale, vom reda argumentele din spatele tezei sale care dorește confirmarea existenței divine:

• Argumentul 1 – Ființa x este rezultatul unui proces de producție, motiv pentru care x există datorită lui y. Y fie este o ființă care nu a apărut în urma unui proces de producție, ori este produsă de o altă ființă. Nu poate exista o serie productivă infinită, motiv pentru care trebuie să existe o primă ființă din care să fie generată existența tuturor celorlalte;

• Argumentul 2 – Dacă există o serie infinită de evenimente cauzate, toate depind de un element originar. Nimic nu poate fi o cauză a propriei existențe. Dacă cauza originară este parte din toate efectele ulterioare, atunci ar fi o cauză a propriei existențe. Astfel, dacă ar exista o serie infinită de cauze, totalitatea efectelor ar fi cauzate de un element din afara totalului;

• Argumetul 3 – Având putere cauzatoare nu implică în mod necesar imperfecție. Este posibil ca o ființă să posede putere cauzatoare fără imperfecție. Dacă nimic nu posedă putere cauzatoare fără dependență de ceva anterior, atunci nimic nu posedă putere cauzatoare fără imperfecție. Astfel, este posibil ca anumite entități să posede putere cauzală independentă. Cine posedă putere cauzală independentă este primul absolut. Astfel, este posibil să existe o primă putere cauzală absolută.

• Argumentul 4 – Plecând de la concluzia argumentului 3, dacă ființa A nu poate exista fiind cauzată de o alta, atunci A există independent. O primă cauză absolută nu poate exista derivând dintr-o alta, motiv pentru care o primă cauză există în mod independent.

Deși argumentele lui Scotus sunt destul de greoaie și au o serie de carențe, acestea reprezintă un exercițiu filosofic de amploare, similar celui realizat de Toma de Aquino, care îi conferă filosofului scoțian un loc aparte în istoria filosofiei religiei.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *