Toma de Aquino și demonstrația existenței lui Dumnezeu

Toma de Aquino sau Thomas Aquinas, cum este cunoscut în lumea vestică (1224/6-1274), născut în Sicilia, este unul dintre cei mai importanți teologi ai lumii vestice, filosofia sa fiind strâns legată de studiul său asupra religiei creștine. Aquino este cunoscut pentru argumentele sale prin care încearcă demonstrarea existenței lui Dumnezeu, pe care le vom prezenta mai jos.

Cea mai cunoscută lucrarea a filosofului sicilian este Summa Theologica, o lucrare de proporții, considerată a fi una dintre cele mai importante opere filosofice europene, rămasă însă neterminată. Toma de Aquino a studiat și apoi a predat la Paris, revenind spre finalul vieții la Napoli, unde, în 1272, a încetat să mai scrie, în urma unei puternice experiențe religioase. În 1323, filosoful napolitan era canonizat.

toma de aquino, espresso filosofic

Astfel, în materie de filosofie a religiei, Toma de Aquino consideră că Dumnezeu există, în baza următoarelor argumente :

  • Argumentul mișcării – Trăim într-o lume în care lucrurile se mișcă. Mișcarea este cauzată de agenți care pun lucrurile în mișcare. Tot ceea ce se mișcă a fost pus în mișcare de către altcineva, motiv pentru care cineva trebuie să fi pornit fenomenul mișcării, în primă instanță – Dumnezeu;
  • Argumentul cauzalității – Unele lucruri sunt cauzate. Orice este cauzat trebuie să fie cauza unui alt fenomen. Trebuie să existe un prim lucru necauzat, care a pornit acest lanț cauzal –Dumnezeu;
  • Argumentul necesității – În lume, viața noastră, deși reală, palpabilă, nu este esențială pentru funcționarea universului, existența noastră nu este o necesitate. Multiplicând argumentul, observăm că viața niciunui om nu este necesară, în mod singular, existenței vieții în general. Astfel, trebuie să existe o viață fără de care viața celorlalți nu ar fi posibilă – Dumnezeu ;
  • Argumentul gradelor de comparație – Proprietățile sunt măsurate în grade de comparație. Pentru existența acestor grade de comparație, este necesară existența unui standard de perfecțiune, față de care să se poată realiza această raportare – Dumnezeu;
  • Argumentul teleologic – Modul în care ființele acționează și trăiesc, felul complex în care corpul omenesc funcționează sunt argumente care susțin că apariția lor nu a fost una întâmplătoare, ci a existat o ”programare inteligentă”, realizată cu un scop final, iar autorul acestei opere este Dumnezeu.

Desigur, argumentele lui Toma de Aquino prezintă puncte care pot fi atacate, precum necesitatea existenței unui element primar, care să evite regresia continuă (primele două argumente), sau posibilitatea ca Dumnezeu să fie, de fapt, un cumul de zei sau ca acesta să poată avea orice formă posibilă, fapt care ar intra în contradicție cu imaginea asumată de religie pentru Dumnezeu. Ultimul argument a reprezentat, de asemenea, subiectul multor argumente contrarii, absurdul putând fi considerat ca elementul definitoriu pentru existența noastră, însă meritul lui Toma de Aquino este acela de a deschide un subiect amplu de discuție, care continuă și astăzi, la peste 700 de ani de la dispariția sa.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

7 thoughts on “Toma de Aquino și demonstrația existenței lui Dumnezeu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *