Incursiune în trecut către un sistem penitenciar atipic

Pentru cine l-a citit pe Cehov, e greu de uitat stilul său inconfundabil în privința prozei de scurte dimensiuni și a operelor de teatru. Cehov a realizat, însă, și o adevărată monografie, întinsă pe mai mult de 350 de pagini, a insulei Sahalin.

Această insulă se află la extremitatea estică a Federației Ruse, în imediata vecinătate a Japoniei, cele două state disputându-și, de altfel, legitimitatea asupra acestui teritoriu în cursul secolului al XIX-lea. Particularitatea acesteia, pe lângă relieful și clima neprietenoase, derivă din utilitatea ce i-a fost întrebuințată în epocă – colonie penitenciară.

Reprezentând o descriere a locurilor și experiențelor, opera lui Cehov diferă foarte mult de scrierile sale consacrate, prezentând, pe de o parte doar realitatea, și utilizând, pe de altă parte, mai puține procedee literare și mai multe instrumente sociologice. Din aceste considerente, cartea poate părea ușor monotonă la un moment dat, când descoperim informații similare despre diverse așezări din Sahalin, care diferă însă prin procentajul diferit de bărbați, femei, oameni liberi, ocnași, coloniști, rezultate agricole.

espresso filosofic

Să nu ne lăsăm însă păcăliți de această înșiruire statistică ce se repetă pe porțiuni ale lucrării. Opera lui Cehov – Insula Sahalin (disponibilă aici) – oferă un tablou extraordinar asupra unui teritoriu puțin cunoscut și astăzi, utilizând lentila sistemului penitenciar țarist, marcat de cruzime, abuzuri și indiferență față de suferința umană. Deși Cehov încearcă să se abțină de la emiterea de judecăți de valoare (cu excepția condamnării cruzimii la care erau supuși deținuții de pe insulă) cu privire la cele relatate, aflându-se în postura unui jurnalist imparțial, scrierea sa deschide subiecte importante de reflecție, cu un puternic substrat filosofic, precum rolul de corectare a viciilor comportamentale pe care ar trebui să îl aibă sistemul penitenciar, abuzul de putere din partea celor ce o dețin vremelnic sau condiția femeii. În privința celei din urmă teme, următorul pasaj este elocvent: Când sosesc cu toții la post, ei sunt admiși în baraca femeilor În primul sfert sau jumătate de oră, se plătește obișnuitul tribut timidității, mirii umblă tăcuți și încruntați pe lângă paturi și privesc femeile care sunt smerite, cu ochii plecați. Fiecare alege, fără mutre acre, fără ironie, foarte serios, privind ”omenește” și lipsa de frumusețe și bătrânețea și înfățișarea de pușcăriași. Privesc și caută să descifreze pe fețele femeilor care din ele ar putea fi o gospodină mai bună. Când bărbatul se oprește în sfârșit la o femeie, fie tânără, fie mai trecută, care i s-a părut mai potrivită, se așază lângă ea și începe o discuție serioasă. Ea îl întreabă dacă are samovar și cu ce și-a acoperit casa, cu paie sau cu șiță. El îi răspunde că are samovar și mai are și un cal și o vacă de doi ani, iar casa lui e bună, acoperită cu șiță. Abia mai târziu, după examenul material, gospodăresc, când amândoi își dau seama că treaba se poate socoti făcută, ea se hotărăște să-l întrebe: ”Dar n-ai să mă obijduiești?”. Și asta-i totul, nu mai au ce discuta. Se notează în registru că femeia a fost repartizată lui cutare, în satul respectiv – și astfel căsătoria civilă este încheiată.

Insula Sahalin nu oferă un fir al acțiunii, aceasta fiind, de la un capăt la altul, o serie de impresii culese de Cehov din perioada pe care a petrecut-o pe insulă, când a călătorit, observat și discutat cu nenumărate personaje, din toate categoriile sociale identificate pe insulă. Cartea oferă informații interesante asupra a două triburi locale de pe Sahalin, aino și ghilcacii, reliefând asimetria produsă odată cu sosirea coloniștilor ruși pe insulă.

În afara aspectelor monografice extrem de interesante, opera lui Cehov reliefează suferința umană ce poate fi asimilată anumitor perioade din istorie, oferind cititorului motive de reflecție și de apreciere a celor ce îl înconjoară, micile supărări și neajunsuri din viața cotidiană pălind în fața celor îndurate, în trecut sau în prezent, de cei care nu au beneficiat de aceleași șanse.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *