Toleranța lui Voltaire într-o epocă intolerantă

Toleranța este o valoare pe care ne-o atribuim sau către care ne dorim să tindem, la nivelul societății. Ne place să credem că suntem toleranți, deschiși la minte și gata de a accepta diferențele dintre noi. În realitate, de multe ori, efortul nostru reprezintă un demers în sprijinul tarei corectitudinii politice, o imagine afișată de dragul aparenței, în virtutea evoluției spirituale pe care ar trebui să o simțim.

Totuși, acest efort în spiritul valorilor epocii are efectul benefic de a limita impulsurile maligne ale ființei umane, de marginalizare a celor diferiți și de persecutare a acestora. Evoluția societăților ne-a permis să rămânem în continuare rasiști sau xenofobi, în adâncul ființei noastre (mă refer la modul general, sunt convins că există și excepții), fără însă a face (mult) rău celor diferiți de noi. Nu la fel stătea cazul, însă, în trecut, motiv pentru care apelul către toleranță a avut ecouri cu mult înaintea erei noastre. În cartea Tratat despre toleranță, Editura Herald, 2018, iluministul Voltaire pornește de la cazul celebru al familiei Calas, o mostră excelentă a intoleranței religioase din Franța acelei epoci (secolul al XVIII-lea), pentru a ilustra efectele teribile ale intoleranței (religioase) dintr-o societate.

voltaire, editura herald, espresso filosofic

Voltaire prezintă nevoia unei comunități tolerante inclusiv din perspectivă pragmatică, întrucât o societate permisivă permite formarea multor curente de opinie, iar multitudinea acestora înseamnă că nu va exista o voce predominantă care să încerce anihilarea celorlalte: efectul toleranței este cel de a dezbina părerile; într-o țară cu multe secte religioase, niciuna nu poate avea pretenția de a domina, fapt ce are ca rezultat liniștea în acea țară.

Fanatismul religios, cel care a condus la condamnarea brutală la moarte a unui cap de familie protestant, Jean Calas, într-o afacere în care era nevinovat (acuzat ca a încercat să împiedice convertirea fiului său la catolicism și că a provocat moartea acestuia – un caz dovedit ulterior a fi sinucidere), era cel care permitea ca, spre exemplu, în orașul Toulouse, să se sărbătorească fastuos, în fiecare an, printr-o procesiune și cu mare bucurie, ziua în care [statul] a masacrat 4 000 de cetățeni eretici, acum două secole.

Pornind de la învățăturile și evenimentele istorice din perioada Greciei și Romei Antice, dar și de la sfaturile din marile religii ale lumii, Voltaire conchide că barbaria epocii sale nu este cauza nici a unor evenimente repetate de-a lungul istoriei, nici a învățămintelor religioase. Filosoful francez concluzionează: Prin urmare, dreptul intoleranței este absurd și barbar; este dreptul tigrilor care se sfâșie între ei – un drept monstruos, mai ales că tigrii nu ucid decât pentru a mânca, în timp ce noi ne-am exterminat din cauza unor paragrafe.

În plus, intoleranța are marele viciu de a coagula fanatismul majorității împotriva celor diferiți, care militează pentru egalitate și înțelegere. Filosoful grec a fost ucis din cauza urii sofiștilor, preoților și mai-marilor poporului. Mântuitorul creștinilor a fost condamnat la moarte din cauza urii cărturarilor, a fariseilor și a preoților, ne aduce aminte Voltaire de moarte lui Socrate și de condamnarea lui Isus.

Tratatul despre toleranță a lui Voltaire este o operă venită înaintea epocii sale, într-o perioadă profund intolerantă și divizată. Cu toate acestea, și datorită iluministului francez societatea franceză a devenit mai deschisă la schimbare și a permis reabilitarea familiei Calas, atât de văduvită din cauza urii sociale. Voltaire combate cu vehemență orice idee care îndeamnă la eradicarea celui mai slab din societate, pe orice fel de considerente ipotetic benefice în viitor, menționând că nu îți este permis să faci un rău mic în numele unui mare bine.

Cartea lui Voltaire, o adevărată pledoarie pentru acceptare și toleranță, cuprinde multiple referințe istorice și religioase, un pasionat de aceste două domenii urmând să savureze argumentele aduse de filosoful francez în favoarea tezei sale, care poate fi rezumată și astfel, în propriile sale cuvinte: În fine, toleranța nu a stârnit niciodată un război civil, în timp ce intoleranța a transformat pământul într-un imens abator.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

One thought on “Toleranța lui Voltaire într-o epocă intolerantă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *