După mii de ani de cunoaștere acumulată de-a lungul veacurilor, omul a ajuns la un nivel înalt de dezvoltare, cel puțin prin prisma condițiilor de viață. Progresele tehnologice, științifice sau medicale s-au acumulat peste ani, de multe ori fiind întrepătrunse cu progresul ideilor filosofice. Până la urmă, dragostea de înțelepciune, cum s-ar traduce sensul original al cuvântul de filosofie, se aplică tuturor domeniilor de activitate.
În cartea Povestea filosofiei, Editura Herald, 2019, Will Durant înceacă o trecere în revistă a traseului filosofiei peste veacuri, împletită cu accente ale științei, teologiei și medicinei. Desigur, pentru a realiza un astfel de demers într-un mod exhaustiv ar fi necesară o adevărată antologie. Durant, scriitor, istoric și filosof, nu își propune o cronologie completă, ci una selectivă.
Ca orice selecție, însă, aceasta este subiectivă. Filosofia din Grecia Antică debutează cu Platon și Aristotel, urmând ca apoi saltul să fie realizat către Francis Bacon. Odată cu Platon înțelegem cum s-a dezvoltat filosofia și de ce acesta a considerat oportun ca sistemul politic să îi aibă în centru pe filosofi. Platon se plânge de faptul că în privința lucrurilor mărunte – cum ar fi a ne procura încălțăminte – credem că numai o persoană calificată ne-ar putea servi, iar în politică presupunem că orice om care știe cum se obțin voturile se pricepe să administreze o cetate sau un stat. Prin Aristotel descoperim o filosofie mai rigidă ca stil, dar mai amplă ca spectru de acțiune – discutăm despre primul mare cercetător al istoriei, care a scris mult, a presupus mult, dar care s-a și înșelat mult. Desigur, îi putem scuza o parte din erori lui Aristotel – nu avea la îndemână uneltele necesare pentru a își verifica teoriile. Altele, însă, par greu de înțeles sau tolerat – Bărbatul este superior prin natură, iar femeia este inferioară prin natură; el conduce, ea este condusă, iar acest principiu se extinde, prin necesitate, la întreaga speță umană.[…] Cea mai bună situație pentru ea este o viață liniștită de familie, în care, condusă fiind de bărbat în treburile exterioare, ea poate deveni stăpână pe treburile casnice.
De la Aristotel, Durant face un larg salt către Francis Bacon, care practic anunță ieșirea Europei din negura perioadei întunecate a Evului Mediu și constituie și o ieșire din schema de gândire aristotelică. După Bacon, îl descoperim pe Spinoza, atât prin prisma ideilor sale, dar și a vieții și originii sale retrase: Evreii au supraviețuit în primul rând din pricina urii creștinilor față de ei; persecuția le-a dat unitatea și solidaritatea necesare pentru a-și continua existența rasei; fără să fi fost persecutați poate că s-ar fi amestecat și s-ar fi căsătorit cu alți europeni și ar fi fost absorbiți în majoritățile de care erau înconjurați peste tot. Adăugând acestei situații excomunicarea sa, putem înțelege destinul singuratic al marelui Spinoza.
De la delicatul Spinoza, Durant face trecerea către exuberantul Voltaire, exponent al iluminismului. Înzestrat de mic cu capacități intelectuale – în vreme ce băieții de vârsta lui se jucau cu mingea pe câmp, el, la 12 ani, discuta teologie împreună cu doctoranzii – Voltaire încarnează spiritul evoluției născut în era nepotrivită. Degeaba? Totuși nu, căci ideile sale au generat schimbarea adusă de Revoluția Franceză. De la șampanie trecem apoi la apă plată, însă poate cea mai pură dintre ape – Kant.
Înțelegerea filosofiei nu poate fi însă disociată de evoluția istorică. Dacă la Kant vedem idealismul ce a cuprins Europa la momentul vieții sale, odată cu Schopenhauer descoperim acea perioadă sumbră a Europei, marcată de război și distrugere. Descoperim cum pentru a fi fericit, un om trebuie să rămână ignorant, precum tinerii; tinerii sunt convinși că toate strădaniile și încordările voinței sunt surse de bucurie; tânărul n-a descoperit încă stranie insațiabilitate a dorinței, lipsa de roade a împlinirii; nu vede încă faptul că înfrângerea e inevitabilă.
Seria filosofică germană este întreruptă scurt de Herbert Spencer, prin care facem tranziția către evoluția biologică și către sociologie. Nu renunțăm însă la filosofie, ci combinăm toate învățăturile constatate – un nivel ridicat de inteligență pare să fie ostil unei rate reproductive crescute. Acolo unde există o fertilitate excepțională există și o încetineală a minții și unde a existat o investiție serioasă în acțiunea minții prin intermediul educației, acolo se ajunge la infertilitate totală sau parțială.
Ulterior îl descoperim pe Nietzsche, iar odată cu el și o nouă abordare asupra omului, sau mai bine zis a supraomului. Binele nu mai este religia predicată. Răul este la fel de bun ca variația pentru ereditate, așa cum sunt inovația și experimentul în raport cu tradiția; nu există dezvoltare fără o violare aproape criminală a precedentelor și a ordinii anterioare. Trebuie să ne ferim să fim prea buni. Omul trebuie să devină mai bun și mai rău.
După Nietzsche, Durant trece către perioada modernă și contemporană a filosofiei, alegând să vorbească despre Bergson, Croce, Russell. Apoi se apleacă și asupra filosofiei americane, în spiritul căreia s-a format și el, și îi descoperim pe Santayana, James și Dewey. Odată cu ei, se încheie și istoria filosofiei lui Durant.
Sigur, vă veți întreba dacă putem vorbi despre o istoriei a filosofiei atunci când omitem atâtea nume importante. Aceasta este însă doar o poveste, scrisă prin ochii lui Durant. Chiar dacă o parte din numele alese ni se pot părea chestionabile, această selecție ne permite să descoperim filosofi asupra cărora altfel nu ne-am fi aplecat altfel. Și ar fi fost păcat. Durant surprinde printr-un stil literar plăcut și printr-o manieră abordabilă de înțelegere a ideilor filosofilor prezentați. Pe alocuri, Durant reușește chiar să aducă zâmbetul pe buze, un element atât de dificil când ne raportăm la filosofie. Desigur, aici contează mult și traducerea extrem de inspirată, realizată de Doru Căstăian, proful cool de filosofie din Galați.
Dacă vreți să descoperiți o istorie a filosofiei, atunci această carte nu vă va răspunde exigențelor. Dacă doriți, în schimb, să aflați o parte din povestea istorică a filosofiei, prin ochii unui filosof, atunci această carte vă va umple fără echivoc timpul liber, adăugându-vă, totodată, material nou pe raftul mental al cunoașterii și înțelegerii lumii. În plus, poate ca bonus, Durant vă va ajuta să descoperiți oamenii din spatele filosofilor, cu bunele și relele caracteristice. Poate că în anumite instanțe vă veți și regăsi.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.