Filosofie a religiei

Bergson și ecourile impulsului vital

Henri Bergson (1859-1941) a fost un filosof francez cu origini evreiești, poloneze și britanice, care a fost format, însă, la Paris. Bergson este cunoscut pentru filosofia sa de proces, care refuza valorile statice, în detrimentul mișcării și evoluției. Bergson avea să obțină și Premiul Nobel pentru Literatură, în 1927.

Bergson a studiat pentru a deveni profesor, meserie pe care avea să o îmbrățișeze după terminarea studiilor, ajungând să predea la Colegiul Francez, cea mai prestigioasă unitate de învățământ din Franța. Una dintre preocupările sale cele mai importante, din punct de vedere filosofic, a fost studierea relației dintre minte și trup, cercetările sale fiind cuprinse în lucrarea Materie și memorie: eseu asupra relației dintre corp și spirit (1896). Contrar abordării clasice a filosofilor, Bergson nu pleacă de la supoziții, ci de la elemente observate empiric și demonstrate științific. Cea mai cunoscută lucrare a lui a fost însă Evoluția creatoare (1907).

Principalele elemente ale filosofiei lui Bergson sunt următoarele:

  • Bergson ajunge la concluzia că sufletul este independent de corp, acționând conform propriilor impulsuri;
  • Filosoful francez acceptă procesul evoluției, însă consideră că prea puțină atenție este dedicată unicității tuturor formelor de viață care au trecut prin acest proces evolutiv, combatând astfel teoria lui Darwin;
  • În procesul evoluției s-a format un drum distinct: unul bazat pe instinct, caracteristic insectelor, iar altul fundamentat pe inteligență, aferent oamenilor; ambele sunt animate, însă, de impulsul vital;
  • Viețile morale, sociale și religioase ale oamenilor reprezintă caracteristicile societăților închise (legile și datinile), dar și a celor deschise (aspirațiile diferite și în evoluție ale oamenilor);
  • Dumnezeu și viața reprezintă aceeași idee, doar că acest Dumnezeu nu este infinit, omnipotent și omniscient;
  • Ambițiile și dezideratele noastre, încercările noastre de a deveni mai buni reprezintă ecourile impulsului vital;
  • Spre finalul vieții, Bergson se apropie de catolicism, doctrină religioasă pe care o consideră împlinirea completă a iudaismului;
  • Cu toate acestea, nu se convertește, din cauza experienței evreilor din al doilea război mondial; în plus, refuză imunitatea oferită de regimul Vichy din Franța și se înregistrează de bunăvoie ca cetățean evreu, cu câteva săptămâni înainte de a deceda;

Devenit membru al Academiei Franceze din 1914, Bergson este unul dintre cei mai importanți filosofi din perioada contemporană, acesta influențând mediul filosofic din Statele Unite și Marea Britanie. Bergson a avut un rol important în dezvoltarea intelectuală a lui William James sau George Santayana.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:

One thought on “Bergson și ecourile impulsului vital

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *