Bacon, veriga lanțului filosofic dintre epoci

Francis Bacon (1561-1626) este unul dintre reprezentanții cei mai importanți ai filosofiei din perioada ce făcea trecerea de la Renaștere la epoca modernă.  Acesta a fost o figură a intelectualității, cu scrieri multiple în chestiuni de drept, politică și religie, cumulate cu o importantă carieră politică, dezvoltată și prin spiritul său oratoric puternic.

Înscris de la vârsta de 12 ani la Colegiul Trinity din Cambridge, Bacon dezvoltă cunoștințe de filosofie și capătă o repulsie față de învățăturile lui Aristotel, prețuite în epocă. În 1583, a fost ales membru al Parlamentului, poziție care îi deschidea o lungă carieră politică, sfârșită însă de comploturile din breaslă. Cea mai cunoscută operă a lui Bacon este reprezentată de Eseuri (o poți găsi aici), lucrare elaborată între 1597 și 1623.

În materie de filosofie politică, cele mai importante idei ale lui Bacon au fost următoarele:

• Monarhia reprezintă cea bună formă de guvernare, având marele merit de a concentra puterea în mâna a foarte puțini oameni, aspect care conferă eficiență sistemului;
• Militarist convins, Bacon deplânge pacea din epocă și consideră cariera militară drept calea către dezvoltarea propice a bărbaților, în opoziție cu progresul meșteșugurilor din acea perioadă;
• Analizând cauzele revoluțiilor, conchide că sărăcia și nemulțumirile populației stau la baza acestora; disensiunile pot fi generate de reforme în domeniul religios, de impunerea de taxe mari, de schimbarea legilor sau a cutumelor sau de opresiunea la adresa populației;
• Pentru a evita revoluțiile, Bacon consideră necesară o împărțire echitabilă a bogăției, însă nu într-un sens socialist, ci o distribuire echitabilă către principalele straturi ale societății;
• Asemeni lui Platon, filosoful britanic își dorește ca monarhul să fie filosof, considerând că actul de guvernare suferă de pe urma lipsei utilizării filosofiei;

Deși a acordat o mare importanță științei, Bacon a avut probleme în a ține pasul cu dezvoltările din domeniu, de pe perioada vieții sale, pe care nu le-a catalogat ca fiind veridice. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut dedicându-se filosofiei, pasiune pe care, pesemne, i-a insuflat-o și fostului său secretar, Thomas Hobbes, cunoscutul autor al Leviatanului.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Share on Facebook

Tweet