Bacon, veriga lanțului filosofic dintre epoci

Francis Bacon (1561-1626) este unul dintre reprezentanții cei mai importanți ai filosofiei din perioada ce făcea trecerea de la Renaștere la epoca modernă.  Acesta a fost o figură a intelectualității, cu scrieri multiple în chestiuni de drept, politică și religie, cumulate cu o importantă carieră politică, dezvoltată și prin spiritul său oratoric puternic.

Înscris de la vârsta de 12 ani la Colegiul Trinity din Cambridge, Bacon dezvoltă cunoștințe de filosofie și capătă o repulsie față de învățăturile lui Aristotel, prețuite în epocă. În 1583, a fost ales membru al Parlamentului, poziție care îi deschidea o lungă carieră politică, sfârșită însă de comploturile din breaslă. Cea mai cunoscută operă a lui Bacon este reprezentată de Eseuri, lucrare elaborată între 1597 și 1623.

În materie de filosofie politică, cele mai importante idei ale lui Bacon au fost următoarele:

• Monarhia reprezintă cea bună formă de guvernare, având marele merit de a concentra puterea în mâna a foarte puțini oameni, aspect care conferă eficiență sistemului;
• Militarist convins, Bacon deplânge pacea din epocă și consideră cariera militară drept calea către dezvoltarea propice a bărbaților, în opoziție cu progresul meșteșugurilor din acea perioadă;
• Analizând cauzele revoluțiilor, conchide că sărăcia și nemulțumirile populației stau la baza acestora; disensiunile pot fi generate de reforme în domeniul religios, de impunerea de taxe mari, de schimbarea legilor sau a cutumelor sau de opresiunea la adresa populației;
• Pentru a evita revoluțiile, Bacon consideră necesară o împărțire echitabilă a bogăției, însă nu într-un sens socialist, ci o distribuire echitabilă către principalele straturi ale societății;
• Asemeni lui Platon, filosoful britanic își dorește ca monarhul să fie filosof, considerând că actul de guvernare suferă de pe urma lipsei utilizării filosofiei;

Deși a acordat o mare importanță științei, Bacon a avut probleme în a ține pasul cu dezvoltările din domeniu, de pe perioada vieții sale, pe care nu le-a catalogat ca fiind veridice. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut dedicându-se filosofiei, pasiune pe care, pesemne, i-a insuflat-o și fostului său secretar, Thomas Hobbes, cunoscutul autor al Leviatanului.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us: