Novalis și împărțirea infinitului

Novalis, sau pe numele său Georg Philipp Friedrich Freiherr von Hardenberg, a fost un filosof și poet german ce a trăit în perioada 1772-1801, asociat perioadei romantice germane, din perioada de glorie a Școlii de la Jena.

Răpus de tuberculoză de la vârsta de doar 28 de ani, Novalis a căpătat notorietate prin scrierile sale publicate după dispariția sa. În limba română, Novalis poate fi citit cu opera Cântece religioase. Imnuri către noapte (o poți găsi aici) – operă lirică, ca majoritatea scrierilor care i-au adus recunoaștere.

Printre cele mai importante idei de filosofie a religiei ale lui Novalis menționăm :

  • Lumea este manifestația divinului, iar elementele componente, inclusiv oamenii, reprezintă împărțirea infinitului în elemente individuale, finite;
  • Din acest considerent, oamenii sunt diferiți doar în înfățișare față de alte componente ale lumii, însă, în esență, își au originea în același loc;
  • Din perspectiva lui Novalis, istoria reprezintă tranziția de la starea originară, nediferențiată a universului, la cea la care indivizii sunt conștienți de propria lor existență și proveniență din rândul unei entități divine;
  • Libertatea personală și creativitatea oamenilor sunt strâns legate de înțelegerea lumii și a celorlalți, element care nu poate fi realizat în absența unei comuniuni cu pământul și cu celelalte componente ale universului.

Influențat și contemporan cu Fichte, Novalis avea să apară episodic în fragmente filosofice ulterioare ale altor filosofi, însă scurta sa viață nu i-a permis valorificarea potențialului avut și recunoașterea filosofică, pe lângă cea obținută ca poet.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *