Studiul economiei din perspectivă filosofică a fost una dintre preocupările Espresso Filosofic. În definitiv, ideile economice, derivate inițial din perspective filosofice, influențează deciziile politice care guvernează sistemele din care suntem parte.
Economia rămâne însă un domeniu inaccesibil, fiind mult prea des perceput drept un subiect în care doar experții se pot pronunța. Yanis Varoufakis, fost ministrul al economiei în Grecia (ironic, nu?!- nu chiar, a fost numit ministru pentru a mai salva ce se mai putea), ne propune o lucrare accesibilă tuturor – Economia pe înțelesul fiicei mele. O scurtă istorie a capitalismului (disponibilă aici). Textul ia forma unui monolog imaginar al tatălui Varoufakis, adresat fiicei sale. Pe lângă limbajul accesibil, pasionații de filosofie, literatură, istorie, dar și cinematografie, vor regăsi analogii interesante pentru a înțelege modul în care capitalismul a modelat evoluția societăților vestice.
Desigur, povestea începe din vremuri imemoriale, odată cu dezvoltarea agriculturii – prima activitate care a generat surplus. Ulterior, marea transformare a sistemului economic a fost adusă de renunțarea la feudalism, în Marea Britanie: foștii șerbi, evacuați de pe terenurile proprietarilor, au fost nevoiți să devină antreprenori agricoli. Și cum lefurile, chiria și sumele cheltuite pe materii prime și unelte erau toate stabilite înainte de începerea producției, distribuția viitoarelor venituri ale antreprenorului erau stabilite în mare măsură înainte ca acestea să existe[…]și tot așa a devenit profitul un scop în sine, deoarece, în lipsa acestuia, noua clasă antreprenorială nu ar fi supraviețuit. Ulterior, religia protestantă a devenit motorul răspândirii capitalismului, după cum poate îți aduci aminte despre contribuția lui Max Weber în domeniu. Protestanții au insistat că oricine poate vorbi în mod direct cu divinitatea […] Persoana, individul stăpân pe propriile afaceri, a devenit dintr-odată stâlpul acestei biserici reformate […] Într-o epocă în care triumfătoare erau valoarea de schimb și motivul profitului, eroul absolut al protestantismului a fost nimeni altul decât negustorul, antreprenorul. Astfel de afirmații v-au mai ajuns, probabil, pe la urechi.
Explicând evoluția capitalismului și relația interdependentă (și toxică) dintre datorie și profit, Varoufakis analizează rolul băncilor și reia retorica bine cunoscută a susținătorilor înverșunați ai capitalismului – în vremurile bune, bancherii, antreprenorii – oamenii bogați, în general – au tendința de a se poziționa împotriva guvernului. Îl caracterizează în termeni de frână de dezvoltare, un parazit care se hrănește din taxarea sectorului privat, un inamic al libertății și antreprenoriatului […] cu toate acestea, când se produce un crah provocat de acțiunile lor, aceiași oameni care au formulat cele mai feroce discursuri de combatere a intervențiilor substanțiale ale statului în economie cer dintr-odată ajutorul statului. Probabil și aceste ipostaze vă sună cunoscut. Autorul nu militează pentru un sistem dirijat, ci semnalează doar pericolul unui stat minimal în economie, pe fondul lăcomiei și carențelor sistemice ale sistemelor bancare moderne – poate să ne displacă statul, dar este de fapt singura noastră poliță de asigurare în fața crimei organizate.
Parcurgând această lectură plăcută (da, sună ciudat pentru o lucrare ce vizează economia), vei putea înțelege de ce creșterea inflației va genera creșteri ale dobânzilor și de ce scăderea salariilor, în scopul reducerii șomajului, poate avea efectul invers: deoarece piața muncii este bazată nu doar pe valoarea de schimb a muncii, ci și pe optimismul sau pesimismul oamenilor privind economia în ansamblu ei. Și, poate mai important de aceste elemente teoretice, vei putea (re)conștientiza diferențele dintre valorile ce țin de experiențe (bunuri) și valorile de schimb (produse), constatând că modul de funcționare al societăților actuale vizează satisfacerea imediată a preferințelor pe care le avem. Doar că fericirea, care (opinez) poate fi eronat identificată în acumularea de produse mai mult sau mai puțin valoroase, e ca un fluture viu colorat: cu cât îl urmărești, cu atât își scapă, după cum îl citează Varoufakis pe Henry David Thoreau.
Ce mai poți citi de Yanis Varoufakis:
Adults in the Room – disponibilă aici
And The Weak Suffer What They Must – disponibilă aici
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
