Rudolf Otto (1869 – 1937) a fost un important teolog și filosof german, preocupat de studiul experienței dintre om și aspectele sfinte. Otto a studiat filosofia și teologia, devenind ulterior profesor în aceleași domenii. Parcursul său professional a contribuit la creșterea notorietății sale, devenind și membru al Parlamentului prusac.
Cea mai importantă lucrare a lui Otto a fost Sacrul (1917) – o poți găsi aici, preocuparea în această direcție fiindu-i insuflată de studierea vieții și scrierilor lui Martin Luther. Otto nu s-a mulțumit cu răspunsurile oferite asupra vieții de știință și de religie, fiecare în mod individual, dar nici nu a dorit să accepte poziția ireconciliabilă a celor două, în raportul fiecăreia cu cealaltă. O călătorie amplă în nordul Africii, Orientul Apropiat și Orientul Îndepărtat i-a conferit lui Otto o viziune mult mai amplă asupra sacrului.
Cele mai importante idei de filosofie a religiei în viziunea lui Otto au fost următoarele :
- Sacrul este un mister înfricoșător și fascinant, reprezentând o stare care transcende sufletul uman în anumite momente ale existenței sale ;
- Otto a dezvoltat un respect profund pentru toate religiile lumii și a refuzat să le reducă pe toate la un numitor comun, îndemnând la dialogul constant și productiv între reprezentanții acestora ;
- La baza tuturor acestor religii se află un simțământ aparte, denumit de teologul german drept numinos, care reprezintă o experiență emoțională profundă;
Gândirea lui Otto a fost influențată și a fost dezvoltată, într-o anume măsură, de filosofia lui Schleiermacher, care a mutat analiza asupra religiei de la o viziune bazată strict pe etică și rațiune într-un plan mai uman. Lucrarea de referință a lui Otto a reprezentat, totodată, un punct de plecare pentru Mircea Eliade, în elaborarea cărții Sacru și profan.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
