John Hick (1922-2012) a fost unul dintre cei mai influenți filosofi ai religiei din cea de a doua jumătate a secolului precedent și unul dintre reprezentanții marcanți ai filosofiei britanice din epoca contemporană. Viziunea lui Hick a fost puternic influențată de propriile trăiri de ordin spiritual, care au jucat un rol important în dezvoltarea și evoluției filosofiei sale.
Hick a studiat în Marea Britanie, unde a obținut doctoratul în filosofie, după care a predat în sistemul universitar din Statele Unite ale Americii. Influențat de la o vârstă fragedă de filosofia lui Kant, Hick este autorul a numeroase lucrări filosofice. În limba română poți citi Noua frontieră a religiei și științei (o poți găsi aici).
Din punct de vedere al filosofiei religiei, cele mai importante idei ale gândirii lui Hick sunt:
- Influențat de propriile trăiri religioase, Hick considera credința creștină ca ceva ce este suficient să se bazeze pe experiență religioasă, ci nu pe evidențe empirice;
- În fața problemei răului, care pune la îndoială existența unui Dumnezeu omnipotent, atotștiutor și benevolent, în contextul existenței răului din lume, Hick consideră că răul întâmpinat de oameni în viață este o modalitate de transformare, de devenire a unei ființe complete, aspect ce nu anulează calitățile superlative ale lui Dumnezeu;
- Petrecând timp cu adepți ai altor religii și observând tipare comportamentale similare, Hick a conchis că experiențele persoanelor sunt similare, fiind individualizate prin intermediul propriilor caracteristici culturale;
Pe fondul unei gândiri aparte, care nu s-a încadrat în tiparele obișnuite ale filosofiei sau în cele ale scrierilor religioase, operele sale au fost deopotrivă admirate și criticate, aspect care confirmă, însăși prin existența criticilor, valoarea ideilor aduse în domeniul filosofiei religiei.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
