Nishida Kitaro (1870-1945) este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi, acesta fiind unul dintre exponenții încercării apropierii filosofiei orientale de cea occidentală. Kitaro a fost profesor la liceul din Yamaguchi, această perioadă reprezentând baza cristalizării gândirii sale.
Kitaro a făcut ulterior trecerea către mediul universitar din Tokyo, unde a devenit pe rând profesor de etică, de filosofie a religiei și de filosofie generală. Gândirea lui Kitaro a fost supusă criticilor din plan național, în contextul luptelor din cel de-al doilea război mondial, din cauza influenței sale occidentale. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Kitaro a fost O cercetare asupra binelui (o poți găsi aici).
Din punct de vedere al filosofiei religiei, cele mai importante idei ale gândirii lui Kitaro sunt următoarele:
- Kitaro identifică religia ca fiind ceva personal, ce trebuie să fie distanțată de toate constrângerile sociale, în afară de momentul conștientizării morții individului;
- Trăind sub spectrul unui regim totalitar, Kitaro dezvoltă un limbaj ambiguu, neexprimând clar dacă religia poate sau trebuie să critice statul sau societatea;
- Filosoful japonez consideră că fiecare religie (și cultură) își poate păstra identitatea într-un peisaj multicultural global doar prin conștientizarea și acceptarea celorlalte curente existente;
Deși avea să moară în 1945, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Kitaro avea să experimenteze atacul cu bombele atomice împotriva Japoniei, recurgând la analogii biblice pentru a își exprima îngrijorarea că atât învingătorii, precum și învinșii aveau să intre într-o perioadă al cărui deznodământ nu putea fi prezis.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
