Seneca și sfaturile sale rămase neaplicate

Posted on Posted in Filosofie a religiei

Lucius Annaeus Seneca (c. 4 înaintea erei noastre – 65) este unul dintre cei mai cunoscuți filosofi stoici, care fascinează și astăzi cititorii săi, atât prin ideile expuse, cât și prin viața contrastantă pe care a avut-o. Născut la Cordoba, în Spania de astăzi, Seneca a avansat greu în cariera sa politică, neexistând date concrete care să explice acest fapt. La vârsta de 41 de ani, Seneca a fost exilat pe insula Corsica, timp de 8 ani, de către împăratul Claudiu, pe motiv de adulter, deși, și în acest caz, datele existente nu sunt concludente. Reprimit în Roma, la îndemnul soției împăratului, Seneca devine tutorele tânărului Nero, iar ulterior sfătuitorul acestuia. Primii cinci ani de domnie ai lui Nero, marcați de importante succese, sunt în mare parte atribuiți influenței benefice a lui Seneca. Pe măsură însă ce s-a maturizat, Nero a renunțat la a mai primi sfaturi, iar pe Seneca l-a condamnat la moarte prin sinucidere, în urma unei conspirații în care există posibilitatea ca filosoful să fi fost implicat.

Cea mai importantă lucrare a lui Seneca este Scrisori către Lucilius, operă care îi fundamentează imaginea de important reprezentant al stoicismului. S-au păstrat, de asemenea, Dialoguri, o antologie de gânduri și sfaturi, în timp ce alte lucrări nu au supraviețuit timpului, precum discursurile scrise pentru împăratul Nero.

seneca, espresso filosofic

Scrierile lui Seneca au vizat, în principal, aspecte ale eticii, principalele sale idei fiind următoarele :

  • Deși stoic convins, Seneca nu a refuzat să preia idei ale epicurianismului, principalul curent opus stoicismului, sau ale platonismului, atunci când le considera corecte ; astfel, deși stoicismul sublinia importanța unei vieți publice asupra celei private, Seneca aprecia că pot exista situații în care împlinirea individuală poate fi atinsă prin cultivarea vieții private ;
  • Seneca refuză viziunea lui Aristotel, conform căreia fericirea noastră poate fi influențată și de elemente ce nu se află în controlul nostru, considerând că virtutea, caracteristică intrinsecă, este suficientă pentru fericirea individului ;
  • Emoțiile sunt considerate ca fiind mișcări iraționale ale minții, furia, frica sau amărăciunea fiind efecte ale unei gândiri incorecte, pe care Seneca încearcă să o corecteze, pentru ca semenii săi să poate trăi o viață fericită ;
  • Seneca vede în concepte precum Dumnezeu, natură, providență exponentul aceluiași element activ și creator din univers, în conformitate cu care omul trebuie să își trăiască viața;

În ciuda succesului său, Seneca a fost criticat pentru faptul că viața sa a fost diferită față de ceea ce a predicat, ținând cont că acesta era unul dintre cei mai bogați oameni ai Romei, însă considera că sărăcia nu este un păcat. În apărarea sa, Seneca a admis că nu a reușit să atingă viața filosofică pe care a dorit-o, însă rămâne neclar dacă ceea ce a predicat era ceea ce filosoful stoic credea cu adevărat. Seneca rămâne însă unul dintre cei mai cunoscuți filosofi ai lumii și, alături de Cicero, cel mai citit scriitor de limbă latină.

 


Dacă dorești să primești newsletter-ul lunar, care cuprinde toate articolele din luna curentă, te poți abona mai jos.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *