Quesnay, promotorul laissez-faire-ului

François Quesnay (1694-1774) a fost un economist și lider intelectual francez, care a făcut parte din rândul gânditorilor fiziocrați, care se opuneau intervenției statului în circuitul economic, pe motivul existenței unei ordini naturale, inclusiv în economie.

Quesnay a fost un personaj influent, aflându-se în apropierea regelui Ludovic al XV-lea. Interesul său pentru economie s-a manifestat cu preponderență în ultima etapă a vieții sale. Sistemul filosofiei economice a lui Quesnay a fost ilustrat în opera sa principală, Tabloul economic, publicată în 1758.

Principalele elemente ale filosofiei economice ale lui Quesnay au fost următoarele:

• Quesnay identifică acumularea de capital ca o condiție necesară pentru realizarea producției;
• În opoziție față de exponenții mercantilismului, Quesnay considera că taxele ridicate și tarifele pentru bunurile importate reprezentau cauza pentru sărăcia Franței din epocă;
• Nivelul maxim de satisfacție socială derivă dintr-o competiție economică liberă;
• Economistul francez a folosit în premieră termenii laissez-faire, laissez-passer (lăsați să se facă, lăsați să se întâmple), dezvoltând, totodată, conceptul de echilibru economic, utilizat ulterior în teoriile economice;

Deși opera sa economică a dispărut rapid din circulație, iar ideile sale au cunoscut o influență mai puternică pe tărâm britanic, unde au fost dezvoltate de Adam Smith, Quisnay rămâne un personaj important în peisajul intelectual francez al epocii. Interesul său nu s-a rezumat doar la economie, acesta studiind sistemul politic din China, pe care l-a considerat, deși despotic, superior celui din propria țară.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Share on Facebook

Tweet