Adam Smith (1723 – 1790) este considerat a fi părintele capitalismului, deși, după cum am prezentat într-un articol anterior, Ibn Khaldun expusese idei similare cu trei secole înaintea filosofului scoțian. Cu toate acestea, viziunea lui Smith, expusă cel mai bine în cunoscuta ”Avuția națiunilor” (o poți comanda de aici), este una modernă și valoroasă, care însă nu trebuie a fi privită ca o lucrare pur economică, ci mai degrabă ca un tratat de economie politică.
În opera sa, Smith nu folosește termenul de capitalism, care avea să fie introdus doar odată cu secolul al XIX-lea, iar literatul scoțian nu promovează capitalismul înțeles sub forma lui homo economicus, individul avid după profit, ci analizează relația dintre agenții economici, care deși acționează pentru maximizarea profitului, respectă în același timp anumite principii morale.
În ceea ce privește vizunea de filosofie economică a lui Smith, principalele sale idei se concentrează pe următoarele informații:
- Adam Smith este celebru pentru conceptul de laissez-faire, fiind de părere că intervenția statului în economie trebuie să fie minimală, întrucât aceasta se poate auto-regla (cunoscutul concept de mână invizibilă);
- Această mână invizibilă asigură practic beneficiul tuturor activităților practicate de către agenții economici, Smith susținând astfel diviziunea muncii;
- Smith descoperă relația dintre istorie, economie și politică și cum fiecare perioadă economică este strâns legată de modul de guvernare, aspecte ce vor fi dezvoltate mult mai pe larg, ulterior, de către Karl Marx;
- Analizând situația unor prețuri prea mari pentru unele produse, Smith consideră că prețul pieței trebuie să fie egal cu prețul natural, pentru o bună funcționare a pieței (prețul natural este cel care acoperă toate costurile de producție, iar prețul pieței este cel pentru care bunul este vândut);
- Smith se opune viziunii mercantiliste, care considera avuția unui stat ca fiind reprezentată de toate bunurile aflate în interiorul granițelor (opunându-se astfel comerțului), demonstrând cum comerțul nerestricționat poate contribui la o creștere a bunurilor aflate în posesia cetățenilor unui stat;
- Preluând parțial ideea lui Mandeville, viciu privat, virtute publică, Smith identifică nevoia oamenilor de a face schimb de bunuri și de a negocia, fapt ce se aplică și muncii; astfel, masa noastră de prânz nu se datorează sufletului bun al măcelarului, ci faptului că acesta își urmărește, prin activitatea sa, propriul interes, după cum afirma filosoful scoțian.
Cu toate acestea, Smith nu susține îmbogățirea excesivă o oamenilor sau a societății, urmărind relația dintre economie și normele morale. Abordarea lui Smith deschide calea unui nou mod de a privi economia, cât și a unui nou sistem economic, care, în forma sa inițială, avea să renunțe la partea etică promovată de filosoful scoțian. Astfel, Karl Marx pune bazele, peste aproximativ 100 de ani, unui sistem bazat pe principii total diferite, pe care îl vom analiza în următorul articol de filosofie economică.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
12 thoughts on “Adam Smith și contribuția sa la dezvoltarea capitalismului”