Confucius – mesagerul de peste veacuri

Confucius, cunoscut în China și ca Maestrul Kong, a exercitat o influență foarte mare asupra gândirii poporului chinez, dar și asupra vieții spirituale a japonezilor, a koreenilor și a vietnamezilor. Amprenta pe care acesta a lăsat-o asupra istoriei sociale și intelectuale din Asia de Est este una considerabilă, deși asupra vieții sale nu se cunosc foarte multe informații, estimându-se că acesta a trăit în perioada 551 – 479, în epoca veche.

Deși viziunea sa este adesea preluată sub forma unei religii, în opera sa, Analecte (o poți găsi aici),Confucius se declară a nu fi un inovator la nivel de gândire, ci un simplu mesager, dorința acestuia fiind să cultive înțelepciunea oamenilor, pentru ca aceștia să atingă nivelul celor din antichitate, iar statul să atingă astfel culmile dezvoltării.

În viziunea sa religioasă, împletită cu puternice valori etice, Confucius își dezvoltă gândirea în patru direcții principale:

1. Teodiceea – existența răului din lume nu infirmă bunătatea divină, care acționează în trei direcții clare;
   1. Aceasta se întrepătrunde cu bunătatea morală;
   2. Se exteriorizează prin intermediul agenților umani;
   3. Este imprevizibilă, fiind dependentă de asocierile cu actorii din lumea vie;
2. Ordine armonioasă, înțeleasă sub forma:
   1. Esteticii, însă nu în sensul vestic actual, ci sub forma unui caracter moral intrinsec și a unei armonii cu ceea ce ne înconjoară;
   2. Moralei, care guvernează buna înțelegere cu alți oameni, cât și sentimentul apartenenței individului în cadrul societății;
   3. Socială, întrucât ritualurile corect aplicate pun bazele unor ierarhii bine delimitate, atât la nivel de societate, cât și în familie;
3. Forța morală a conducătorului, aspect întâlnit și în textele mai vechi ale lui Laozi – conform căreia aceasta este atât o calitate, cât și o virtute a unui lider de succes, fără de care acesta nu poate conduce;
4. Cultivarea sinelui –Confucius consideră că oamenii se nasc egali, ceea ce îi diferențiază ulterior fiind potențialul nevalorificat de a fi buni; Oamenii trebuie să se comporte la fel de bine și cu cei aflați mai sus pe scara socială, cât și cu cei aflați mai jos, cultivarea sinelui în această direcție urmărind un traseu bine definit:
   1. Începe în adolescență și continuă și la bătrânețe;
   2. Evoluează incremental de la stadiul de intenție la cel de învățare;
   3. Începe prin cunoașterea normelor Raiului și sfârșește prin acțiunea omului de a face ceea ce este de dorit și ceea ce este corect;

De-a lungul secolelor, Confucius a fost studiat și urmat, criticat, interzis, ridiculizat și reabilitat, atât de către asiatici, cât și de către non-asiatici. Cu toate acestea, influența sa nu poate fi contestată, iar simplul fapt că a dat naștere la termenul de confucianism denotă faptul că acesta a avut un rol extraordinar în istoria culturală a Asiei de Est, prin modus-ul vivendi promovat.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Share on Facebook

Tweet