Filosofie politică

Weil și asigurarea mijloacelor suficiente de trai la nivel universal

Simone Weil (1909-1943) este una dintre figurile fascinante din istoria recentă a filosofiei, prin cumulul de particularități care i-au caracterizat viața, aceasta fiind, deopotrivă, profesor, activist politic, ascet, mistic, muncitor, filosof și psiholog. Născută într-o familie seculară de evrei din Paris, Weil a dovedit o capacitate intelectuală remarcabilă de la vârste fragede, fiind admisă la Școala Normală Superioară, instituție de învățământ de renume din Franța, înaintea colegei de generație, Simone de Beauvoir.

Activitatea sa ca profesor, ulterior studiilor universitare, a fost întreruptă de manifestațiile politice la care a participat, dar și de înrolarea sa voluntară în războiul civil din Spania. Majoritatea scrierilor sale au cunoscut tiparul după moartea timpurie, cauzată de tuberculoză, Albert Camus fiind cel care le-a descoperit și le-a promovat, numind-o pe Weil singura minte excepțională a epocii respective. Dintre lucrările gânditoarei franceze, cea mai cunoscută este Reflecții referitoare la cauzele libertății și opresiunii sociale , scrisă în 1934, dar apărută în 1955.

simone weil, espresso filosofic

Principalele elemente ale filosofiei elaborate de Simone Weil au fost:

  • Înzestrată cu o capacitate empatică ridicată, Weil pornește de la gândirea politică a lui Marx, considerând că revoluția este singura cale pentru crearea unui sistem în care toată lumea să dispună de mijloace suficiente pentru a trăi și în care semenii să nu fie văzuți drept mijloace de atingere a unor scopuri personale;
  • Spre deosebire de Marx, nu identifică cauza problemelor în capitalism, ci în modalitatea de funcționare a fabricilor, replicată la nivelul tuturor celorlalte instituții: divizarea oamenilor în cei care conduc și cei care se supun;
  • Pentru a înțelege mai bine situația muncitorilor din fabrici, a intrat în sistem și a lucrat împreună cu ei, descoperind cum munca fizică solicitantă și accidentele de muncă mutilează oamenii în interioritatea propriului suflet, dincolo de aspectul fizic;
  • Obligația politică a fiecărui individ, adaptată la gradul de putere pe care îl are în societate, este aceea de a reduce la minimum privațiunile sufletului și corpului care pun în pericol viața umană;
  • Omul trebuie să aibă o participare în comunitatea din care face parte, prin care să prezerve anumite comori ale trecutului și să clădească anumite așteptări pentru viitor;

Preocupată de moralitate, în toate aspectele și circumstanțele sale, Weil a refuzat, pe perioada ocupației Franței, din al doilea război mondial, să mănânce mai mult decât soldații francezi aflați de partea rezistenței, fapt ce i-a șubrezit considerabil sănătatea. Dacă pentru De Beauvoir și pentru ceilalți existențialiști principala problemă era reprezentată de atribuirea unui sens existenței umane, preocuparea pentru Weil era reprezentată de atribuirea mijloacelor necesare unei vieți decente pentru toți cetățenii planetei.  Scrierile lui Weil se găsesc și în limba română, fiind concentrate, însă, mai mult pe partea mistică experimentată de gânditoarea franceză, elemente regăsite în Forme de iubire implicită a lui Dumnezeu, Autobiografie spirituală sau Greutatea și harul.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *