Statul – gardianul de noapte al lui Nozick

Robert Nozick (1938-2002) este recunoscut, în principal, pentru contribuția sa din domeniul filosofiei politice, deși acesta nu s-a identificat niciodată în totalitate cu această latură a filosofiei. Născut la New York, într-o familie de evrei imigranți, Nozick și-a petrecut majoritatea carierei la Harvard, acolo unde a promovat căi alternative ale filosofiei, nevăzând în aceasta modul prin care se demonstrează validitatea unei idei, ci o metodă bună de explorare a conexiunii tuturor ideilor ce se învârt în jurul unui anume subiect.

Nozick este cunoscut pentru lucrarea sa Anarhie, stat și utopie (1974) – disponibilă aici, văzută ca un răspuns la adresa lucrării lui John Rawls, Teoria justiției (disponibilă aici), publicată cu trei ani mai devreme și considerată o lucrare sofisticată a liberalismului egalitar. În cadrul unei încadrări ideologice, Nozick poate fi considerat un libertarian, ale cărui idei principale se concentrează asupra faptului că individul este stăpân pe sine și are dreptul la proprietate.

Analizând filosofia lui Nozick, desprindem următoarele idei principale:

• Nozick asimilează statul rolului unui gardian pe timp de noapte: de a proteja individul și dreptul său la proprietate; orice altă activitate a statului este văzută de filosoful american ca o ingerință nepermisă în viața individului;
• Plecând de la funcțiile statului, Nozick conchide că acesta este îndreptățit să ceară indivizilor să contribuie la asigurarea unui sistem judiciar și a unei forțe polițienești și militare, însă orice altă solicitare a statului – pentru sănătate, educație- este ilegitimă, viziune diferită de cea a lui Rawls;
• Deși există anumite asemănări cu teoria contractului social, care unește viziunile lui Hobbes, Locke și Rousseau, Nozick apreciază că statul este necesar, însă acesta nu se formează în urma unui contract social, ci fiind o consecință imediată a stării naturale a omului – aflat în primejdie, individul, inconștient, prin mâna invizibilă a statului, pune bazele unor instituții care să îl protejeze de anumite agresiuni;
• Justiția, în viziunea lui Nozick, trebuie să se ghideze după trei principii: oamenii au dreptul de a își asimila proprietatea asupra obiectelor, cât timp nu îngrădesc dreptul altor semeni, și au dreptul de a își transfera proprietatea, după cum doresc; atunci când, însă, primele două principii sunt încălcate, al treilea principiu al justiției intervine pentru a regla nedreptățile cauzate de nerespectarea primelor două;
• Filosoful american este cunoscut și pentru teoria mașinii experiențelor ­– Nozick dezvoltă o idee contrară utilitarianismului, pornind de la premisa existenței unei mașinării care să permită oamenilor să își imagineze absolut orice își doresc; acesta consideră că este preferabil ca omul să simtă în realitate ceea ce își dorește și să lupte pentru realizarea acestui fapt, în schimbul unei iluzii care de fapt nu îi poate îndeplini visul, în ciuda tentației pe care o reprezintă;

După publicarea lucării sale de referință, acticitatea publicistică a lui Nozick nu a fost una considerabilă, însă aceasta a reprezentat un punct important în redescoperirea interesului publicului pentru filosofia politică, prin ideile prezentate, de multe ori în antiteză cu cele ale lui Rawls.

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Share on Facebook

Tweet