Filosofie politică

Noica, adeptul modelării de sine și a neimplicării politice

Constantin Noica (1909-1987) a fost un important filosof și scriitor român. Noica a urmat cursurile Facultății de Filosofie din cadrul Universității București, continuându-și studiile în același domeniu până la nivelul doctoral. Ulterior, Noica a beneficiat de o bursă de studiu la Paris și a participat la seminarele filosofice ale lui Heidegger, la Berlin.

În anii ’40, Noica și-a manifestat simpatia, precum mulți alți intelectuali români ai epocii, față de mișcarea legionară, însă s-a dezis rapid de această viziune politică, după asasinatul asupra lui Nicolae Iorga. În perioada 1958-1964 a fost întemnițat politic de regimul comunist, executând însă doar șase din cei 25 de ani de închisoare la care fusese inițial condamnat. După eliberare, Noica s-a stabilit la Păltiniș, lângă Sibiu, loc care a devenit un punct de întâlnire pentru adepții filosofiei sale. Printre cele mai importante scrieri ale lui Noica menționăm Jurnal filosofic sau Pagini despre sufletul românesc.

Constantin Noica, espresso filosofic

Principalele idei de filosofie, cu ramificații spre domeniul politicii, ale lui Noica pot fi rezumate astfel:

  • Filosofia lui Noica se concentrează asupra importanței ieșirii omului din inerție – cu ajutorul cunoașterii, omul își poate clădi propriul univers;
  • Noica refuza activismul politic, considerând că odată pornit în această direcție, omul este lipsit de propria dorință, urmând orbește calea deschisă de lider;
  • Omul, în accepțiunea lui Noica, nu trebuie să se lase prins în tumultul vieții politice și sociale, ci ar trebui să se modeleze pe sine, canalizându-și eforturile asupra aspectelor ce țin de propria persoană;
  • În privința creației, consideră că Dumnezeu a format lumea, iar apoi a constatat că ceea ce a creat a fost bine; într-un mod similar, Dumnezeu a creat și omul, însă nu a mai constatat că modul în care acesta a fost alcătuit nu a fost fără cusur;
  • În privința educației, Noica își dorea să vadă o școală în care să nu se predea, considerând că toți oamenii încearcă să dea lecții, dialogul și cercetarea nefiind încurajate în sistemul educațional.

Lui Constantin Noica i-a fost acordată calitatea de membru al Academiei Române post-mortem, acesta fiind unul dintre cei mai apreciați gânditori români. Totodată, menținerea vie a legăturii sale cu România, în pofida vicisitudinilor asociate, spre deosebire de alți gânditori de valoare români ai epocii, a creat, probabil, o apropiere mai puternică a poporului român de omul Constantin Noica.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *