Marcuse și varianta marxistă postbelică

Herbert Marcuse (1898-1979) a fost un membru marcant al Școlii de la Frankfurt, exponent a unui curent filosofic marcant, în perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, acesta fiind un important exponent al curentului noii stângi, prin ideile promovate.

Studiind alături de Martin Heidegger, filosoful german avea să își susțină lucrarea de doctorat pe tema filosofiei lui Hegel. Dobândind ulterior cetățenia americană, Marcuse a urmat o carieră academică marcantă în Statele Unite. Prima sa lucrare importantă este celebră pentru faptul că nu îl menționează niciodată pe Marx, în ciuda criticii aduse capitalismului. Cea mai cunoscută operă a lui Marcuse este Omul unidimensional: Studii în ideologia societății industrial avansate (o poți găsi aici).

marcuse, espresso filosofic

În materie de filosofie politică, principalele idei ale lui Marcuse sunt următoarele:

  • Societatea modernă îi reprimă și pe oamenii de succes, menținându-le limitările prin promovarea unei culturi consumeriste și prin promovarea unei sexualități neautentice, care limitează capacitatea politică combativă a cetățenilor;
  • Activiștii împotriva războiului sunt apreciați pentru devotamentul lor, însă curentul pe care îl reprezintă are limitări, nefiind echivalentul modern al proletariatului din teoria marxistă clasică;
  • Marcuse preia ideea lui Marx, conform căreia capitalismul dezumanizează, și o duce mai departe, afirmând că, în acest sistem, oamenii ajung să se identifice ca extensii ale bunurilor pe care și le achiziționează;
  • În acest sistem, clasa muncitoare este coruptă de sistem și lipsită de capacitatea de a reacționa; în acest context, Marcuse vede salvarea, prin capacitatea de a se revolta, a celor intolerați, a șomerilor, a persecutaților și a discriminaților, cei care nu sunt cu prinși în totalitate de sistemul capitalist;

Cu o viziune nouă, adaptată timpurilor, Marcuse a fost acuzat și pentru gândirea sa împotriva capitalismului, cât și pentru motivul de a fi anti-marxist, însă ceea ce a susținut a reprezentat un argument în favoarea unei societăți incluzive și tolerante, care să asigure dezvoltarea individuală.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

One thought on “Marcuse și varianta marxistă postbelică

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *