Cinismul și farmecul unui curent atipic

Cinismul este una dintre școlile de gândire din Grecia antică care urmează o traiectorie socratică. Cinismul este preocupat, în primul rând, cu aspecte etice, din prisma imprimării unui stil de viață virtuos. Cinicii, precum și stoicii, care i-au urmat, caracterizează modul de viață cinic ca o scurtătură către virtute.

Originea termenului de cinic este controversată, însă se pare că acesta provine de la conceptul de asemeni câinelui, dorind să denote stilul de viață simplu, în acord cu natura, pe care cinicii îl urmăreau. Odată cu Diogene și cu atitudinea sa nonconformistă, eticheta termenului de cinic s-a lipit și mai tare de practicanții acestor idei filosofice.

Principalii filosofi cinici au fost Diogene din Sinop, Crates și Hipparchia, iar principalele idei dezvoltate de către aceștia erau:

  • Virtutea este reprezentată de trăirea în acord cu natura, motiv pentru care cinicii disprețuiesc etichetele sociale și convențiile;
  • Această atitudine împinge cinicii să trăiască în sărăcie și să accepte greutățile;
  • Cinicii ridiculizează religia, întrucât oamenii, prin rugăciunile lor, cer împlinirea unor lucruri care le sunt lor benefice, nu sunt benefice lumii, în mod intrinsec;
  • Libertatea cinicilor este înțeleasă în mod tridimensional: libertatea de mișcare, auto-suficiența și libertatea de exprimare (în acest ultim caz, dialogurile lui Diogene cu Alexandru cel Mare sau Platon sunt emblematice);
  • După cum ceilalți cetățeni atenieni se atrenau fizic pentru Olimpiadă, cinicii își antrenau trupul prin diferite cazne fizice, în vederea eliberării sufletului;
  • În contextul din epocă, când cetățenia ateniană era rezervată doar anumitor persoane, cinicii refuzau această diferențiere, numindu-se cetățeni ai universului.

Influența directă a cinismului este văzută în apariția stoicismului, însă aceasta s-a păstrat și manifestat atât în literatură, precum și în filosofie, Nietzsche admirându-l, de exemplu pe Diogene pentru căutarea sa din mijlocul zilei, cu lampa aprinsă, în căutarea unei ființe umane. Cu o viziune anarhică, din punct de vedere politic, cinismul rămâne unul dintre acele curente filosofice ușor bizare, dar tocmai din acest motiv atât  de agreabile.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *