Kropotkin și anarho-comunismul

Peter Kropotkin (1842-1921) este unul dintre reprezentanții marcanți ai anarhismului, fiind cunoscut, totodată, pentru imaginea sa de revoluționar. Fiu de prinț, gânditorul rus s-a aflat în serviciul țarului Alexandru al II-lea, dar a servit și cinci ani în armată, în Siberia, unde a început o vastă activitate de cartografiere.

Deși existau premisele dezvoltării unei cariere științifice, Kropotkin și-a dedicat activitatea susținerii cauzei justiției sociale, prin abolirea sistemelor de guvernare. După ce a activat în cercuri revoluționare din Sankt Petersburg și Moscova, a fost arestat de mai multe ori, atât pe teritoriul Imperiul Țarist, cât și în străinătate. Printre cele mai importante scrieri ale lui Kropotkin sunt Cuvintele unui rebel (1885), În închisorile rusești și franceze (1887) sau Cucerirea pâinii (1892) – o poți găsi aici.

Kropotkin, espresso filosofic

Principalele idei de filosofie politică ale gânditorului rus se rezumă în felul următor:

  • Kropotkin critică conceptul darwinist de supraviețuire a celui mai puternic, considerând că atitudinea cooperantă ajută mai mult la evoluția speciilor, în comparație cu atitudinea conflictuală;
  • Documentându-și afirmația pe exemple concrete, filosoful rus considera că oamenii se îndreaptă către o formă de cooperare primară, care să nu fie influențată de activitatea politicienilor, clericilor sau a soldaților;
  • Kropotkin dezvoltă un anarho-comunism, propunând înlocuirea salariilor cu alimentarea din coșul comun de alimente, în funcție de nevoile fiecăruia, indiferent de contribuția adusă prin muncă;
  • În cadrul societății, activitatea s-ar desfășura de către oamenii aflați între 20 și 40 de ani, care ar munci timp de cinci ore pe zi, suficient pentru a duce o viață liniștită;
  • Munca ar beneficia de diversificare, copiii urmând a fi educați de mici, atât în privința muncii intelectuale, precum și a celei fizice;
  • În baza propriei experiențe în captivitate, Kropotkin critică închisorile pentru abrutizarea individului și pentru perpetuarea activităților criminale, sugerând presiunea și condamnarea venite din partea comunității, în cazurile fărădelegilor;

Kropotkin a revenit în Rusia în 1917, odată cu izbucnirea revoluției bolșevice, însă speranțele sale pentru înfăptuirea anarhismului au fost rapid spulberate de cursul evenimentelor istorice. Cu toate acestea, a rămas în țara natală până la moartea sa, continuându-și activitatea științifică. Recunoscut pentru concordanța dintre ideile propagate și propriul stil de viață, Kropotkin a considerat că odată eliberați de constrângerile statului, oamenii se vor îndrepta automat spre cooperare, în vederea dezvoltării unui stil de viață armonios, al cărui avocat a fost cu înverșunare.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *