În volumul lui Heidegger ,,Originea operei de artă “, apărut în anul 2011 la editura Humanitas, putem remarca nu numai o estetică heideggeriană. Desigur, pentru filosof orice problemă bine pusă trebuie să-și aibă răsadul în jurul conceptului de ființă.
În viziunea sa, opera de artă ia naștere prin activitatea artistului. Cel din urmă este originea operei. Cum opera este originea lui. Există între operă și artist o indisolubilă legătură.
Arta în sine devine o reprezentare de ansamblu și există pe temeiul operelor și artiștilor.
După cum bine știm că opera literară se află în propozițiile articulate, opera muzicală în ton, oare ce caracter de lucru se poate afla în opera de artă?
Opera de artă este un simbol. Acest simbol se mișcă de multă vreme în caracterizarea operei de artă.
Heidegger m-a învățat că este foarte important să-ți pui întrebări , este ceva vital chiar. Dacă opera de artă este un simplu lucru sau niciodată așa ceva?
Este necesar să circumscriem zona căreia îi aparține orice formă de ființare.
Filosoful dă câteva exemple concrete : piatra de pe drum, bulgărele de pe pământ, cana de lut, etc. Nu există vreun dubiu ca acestea să nu fie considerate lucruri. Dar ce se alege de artă?
Materia reprezintă substratul creației artistice și domeniul ei de acțiune.
Opera de artă își este suficientă sieși și nu pare un lucru simplu așa cum am exemplificat mai sus.
Având în vedere ființarea, se stabilește o relație importantă între formă și materie. Remarcăm aici că ființarea nu este de domeniul ustensilului , cum nici arta nu-i.
Simplele lucruri sunt ustensile despuiate de natura lor. Așa este și cu arta. După ce natura de ustensil a fost îndepărtată, natura de lucru rezidă în ceea ce rămâne.
De aici ia naștere un mod de gândire potrivit căruia noi nu gândim asupra lucrului, ustensilului, operei de artă luate toate separat. Ne referim la ființare în întregul ei.
Atunci când se pune problema existenței operei de artă, trebuie să ne gândim și să ne întoarcem fața către ființă. Ce alt concept ar putea fi mai important chiar și acum când discutăm despre opera de artă?
Trebuie să nu minimalizăm lucrul și opera.
Putem aveam în vedere niște încălțări țărănești pictate de Van Gogh. Ce mare lucru se poate vedea aici? Fiecare dintre noi avem percepția lor întipărită în minte și știm cum arată.
Din tabloul pictorului nu aflăm unde sunt aceste încălțări, nu știm nici unde se găsesc. Dar țăranca ce le poartă face ca aceste lucruri să nu mai fie simple. Ele se metamorfozează și devin utile.
Ne-am apropiat de operă și am putut înțelege și învăța din ea. Dar ea nu ne-a slujit, aceasta ne-a redat o mai bună pricepere a naturii ustensilului.
În opera de artă întotdeauna apare o deschidere a ființării în ceea ce este ea și în felul în care este.
Un fapt interesant menționat de Heidegger a fost ideea conform căreia artele frumoase se numesc așa, deoarece ele produc frumosul, esteticul.
În final, esența artei ar putea fi următoarea: punerea în operă a adevărului. Adevărul face parte din logică, în schimb frumusețea este dată de estetică.
Este foarte important de înțeles că pictura nu copiază realul și nu o transformă într-un produs al producției artistice.
Nu este vorba nicidecum despre redarea pură a mai multor ființări.
Să fie oare vorba despre o esență generală a lucrurilor, iar arta să le poată corespundă?
Opera este cea care ne-a spus ce e ustensilul. Așadar am realizat ce poate opera de artă să fie: ființarea și survenirea adevărului.
Articol realizat de Ioana David.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic de pe Substack. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
📖 30 de Minți care au Schimbat Lumea
Ghidul esențial al filosofiei — explicat simplu, într-un PDF.