Etica economică a lui Aristotel

Aristotel (384-322 înaintea erei noastre) este unul dintre filosofii cei mai cunoscuţi la nivel de percepţie generală. Operele sale s-au axat pe subiecte variate, de la politică, la biologie, geologie şi metafizică, acesta având un rol important şi în dezvoltarea gândirii economice în epocă.

Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare şi să exercite o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de cea a lui Platon, Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii. Arealul vast de cuprindere a studiilor sale, cât şi noutatea acestora, i-au conferit lui Aristotel o influenţă uriaşă asupra dezvoltării a numeroase idei sau curente filosofice.

Din analizele lui Aristotel nu puteau lipsi aspectele economice. Astfel, principalele sale idei de filosofie economică se axează în jurul următorelor idei:

• Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe proprietate privată; de ce proprietate privată? – întrucât oamenii au mai multă grijă de bunul personal faţă de bunul comun, aflat în devălmășie;
• Banii sunt necesari pentru a depăşi neajunsurile sistemului de troc;
• După cum menţionam în articolul referitor la Nicole Oresme, banii sunt văzuţi ca parte a sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că tranzacţiile monetare trebuie să fie strict reglementate de către lege;
• Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activităţii economice în viitor, întrucât aceştia pot fi păstraţi până la o tranzacţie ulterioară, spre deosebire de troc;
• În privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară a fi împotriva acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un mijloc pentru a facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai mulţi bani;
• Într-una din operele sale principale, Etica nihomahică (o poți comanda de aici), Aristotel consideră monopolul ca fiind un mijloc de exploatare a populaţiei, deşi nu face referiri explicite cu privire la rolul spiritului competiţional.

În scrierile sale economice, Aristotel recurge şi la aspecte ale eticii pentru a îşi apăra ideile. Astfel, contracarând aversiunea faţă de proprietatea privată a lui Platon, Aristotel se bazează pe educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele nestăvilite de avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a confirmat sau infirmat viziunea sa.

Ce mai poți citi de Aristotel:

Statul atenian – disponibilă aici

Politica – disponibilă aici

Categorii – disponibilă aici

Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Share on Facebook

Tweet