Deși posibil să nu fi auzit până acum de termenul de obsolescență, cu siguranță te-ai întâlnit cu aplicarea sa în practică. Obsolescența reprezintă declasarea tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern, sau ceea ce se petrece o dată pe an sau poate chiar mai des în privința telefoanelor mobile. Și cum nu poți să acumulezi la nesfârșit automobile, frigidere sau mașini de spălat fără a ajunge la saturație[…]trebuie ca aceste obiecte să piară, și încă din ce în ce mai rapid. Aceasta este premisa de la care pornește Serge Latouche, în cartea sa eseu intitulată Deteriorare garantată! Eseu despre obsolescența programată – o poți găsi aici.
Latouche pornește investigația sa de la degradarea tot mai rapidă a instrumentelor și obiectelor pe care le utilizăm, cumulată cu apariția progresivă de noi modele, care îndeamnă la cumpărare. Avem practic de a face cu un sistem bine pus la punct, în care publicitatea creează dorința de a consuma, creditul îi oferă mijloacele, iar obsolescența programată îi reînnoiește necesitatea. Acest mecanism are efecte și la nivelul meseriilor practicate într-o societate, precum și la nivelul psihologic al consumatorului – teama de o defecțiune fatală joacă un rol major în societatea noastră, provocându-le celor mai mulți o adevărată panică, generată inclusiv din imposibilitatea identificării unor meseriași specializați în repararea acelor aparate. Sunt, desigur, cunoscute cazurile acelor obiecte care sunt programate să se strice după o anumită perioadă de utilizare. Conform celor relatate de autor, aparatele electrice cele mai expuse[…] sunt prăjitoarele de pâine, fiarele de călcat și cafetierele. Într-adevăr, toate presupun montarea unui termostat, obiect al unor defectări frecvente.
Această transformare industrială începe odată cu apariția primelor obiecte de unică folosință – gulerele de hârtie pentru bărbații neînsurați (perioada anilor 1870, în Statele Unite ale Americii). Problema filosofică pe care Latouche o ridică este reprezentată de transformarea progresivă a valorilor societății – elemente precum familia, căsătoria, prieteniile – în elemente de unică folosință, care pot fi oricând înlocuite. Urmărind firul posibilei evoluții, putem ajunge inclusiv în ipostaza catalogării vieții omenești ca fiind de unică folosință, uitând complet de compasiune și empatie.
Consider că Latouche merge puțin prea departe în ideea sa atunci când promovează utilizarea unor obiecte la nesfârșit, doar în ideea funcționalității acestora – în definitiv, nu ne dorim să avem în casă mașini de călcat pe bază de cărbuni, televizoare cu tub, iar în buzunar un telefon mobil cu antenă, doar pentru că acestea nu s-au stricat până acum. Cu toate acestea, eseul lui Latouche are meritul de a îți ridica semne de întrebare, pe de o parte, cu privire la utilitatea schimbării permanente a lucrurilor (fără a primi în schimb o funcționalitate tehnică sporită) și, pe de altă parte, față de actualul sistem economic, bazat pe un consumerism exacerbat, în care publicitatea are misiunea de a ne face să dorim ceea ce nu avem și să disprețuim ceea ce avem deja.
Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.
One thought on “Un termen complicat pentru ceva devenit banal…obsolescența programată”
Un an nou minunat!
Interesant articolul, dar mult prea emfatic termenul-vedetă, care ar fi putut fi înlocuit, încă de la traducerea cărții în limba română, cu mult mai cunoscuta și acceptata sintagmă “uzura morală”.
Probabil că în franceză o fi ceva mai comun, dar la noi e ca și cum ai tăia friptura cu laserul!
De asemenea, nu e prea cușeră nici formula “declasare tehnologică”, deoarece nu discutăm de o declasare a modului sau procedrilor de obținere a produselor respective, ci a acestor produse finte, deci cu mult mai proprie ar fi fost exprimarea “declasare în domeniul tehnologiei”, de exemplu.
În rest, doar stimă și respect!
Un fan sincer și bine intenționat.