Enkidu, tristețea post-coitală și plictiseala ca fundal existențial

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

Tot așa cum un curcubeu devine neinteresant peste cincisprezeze minute după apariția sa pe cer, „fericirea” care durează mai mult de-o săptămână plictisește. O plăcere sau o bucurie care și-a atins pragul de sus al satisfacției provoacă suprasaturație și desensibilizare; se creează loc și așteptări pentru altceva. În Epopeea lui Ghilgameș se povestește cum o […]

Bodhidharma, nirvana și fericirea redusă la zero

Posted Leave a commentPosted in Filosofie altfel

În mai toate sistemele religioase importante, fericirea este privită ca un fel de anomalie, ca ceva irealizabil în viața de acum. O anumită stare de fericire e admisă abia după moartea individului, prin contopirea eului/sufletului cu ce va găsi dincolo: neant, absolut, Dao, Dumnezeu, uitare în nirvana, tărâmul strămoșilor etc. Ilustrativă în această privință e […]

Despre iluzia fericirii

Posted 1 CommentPosted in Filosofie a religiei

Conceptul de fericire e o invenție, un construct cultural, un mit, un miraj al dorințelor noastre hipertrofiate. E un concept virtual, care a lipsit mereu din lumea reală, pe care motiv nu poate fi trăită fericirea, ci doar imaginată. Oamenii, ca și animalele, au stări de satisfacție, plăceri de moment, ușor percepute și măsurabile fiziologic; […]