Filosofie politică

Russell și fascinația paradoxurilor

Bertrand Russell (1872-1970) a fost un filosof important al secolului precedent, a cărui viziune a avut ecouri dincolo de acest domeniu, în matematică și logică. În cursul vieții sale lungi, Russell a publicat peste 70 de cărți și peste 2000 de articole, a fost căsătorit de patru ori și a fost implicat în numeroase controverse.

Matematica, aflată printre interesele sale principale, a reprezentat sursa uneia dintre lucrările sale cele mai cunoscute, Principia Mathematica (1910-1913) , dar și pentru ceea ce a devenit cunoscut ca paradoxul Russell. În forma acestuia simplificată, transmisă tot de către Russell, ne referim la paradoxul bărbierului: Într-o localitate, există un singur bărbier, iar acesta bărbierește pe toți oamenii care nu se bărbieresc singuri. La întrebarea cine îl bărbierește pe bărbier, oricare dintre cele două răspunsuri posibile va conduce la o contradicție logică, astfel de situații paradoxale fascinându-l pe filosoful britanic.

russell, espresso filosofic

În domeniul filosofiei politice, Russell a avut o activitate importantă, principalele sale idei fiind următoarele:

  • Filosoful britanic a susținut că educația și progresul sunt strâns interconectate – educația este importantă pentru a înțelege natura, dar și pentru a ne înțelege pe noi;
  • Pentru ca democrația să poată supraviețui, toleranța trebuie cultivată, pentru a îi înțelege pe cei care sunt diferiți de noi;
  • În interpretarea tuturor aspectelor ce ne înconjoară, Russell ne îndeamnă să ne bazăm pe fapte bazate pe evidență, ci nu doar pe aspecte presupuse, care pot fi catalogate drept superstiții;
  • Filosoful britanic consideră că avem tendința de a considera ceva ca fiind bun, atunci când îl dorim, și rău, atunci când simțim aversiune față de acesta;
  • Într-o idee ce se aseamană cu viziunea lui Foucault, Russell consideră că înțelegerea conceptului de putere este vital pentru înțelegerea ordinii sociale, setea de putere fiind principalul pericol pentru umanitate;
  • În enunțarea unui nou paradox, Russell, consideră că, în contextul unei distribuții neechitabile a puterii, o parte a societății va lansa o campanie de redistribuire a acesteia; în momentul în care inițiativa reușește, acea parte a societății își va concentra puterea în cadrul propriei organizației, dând naștere la un cerc vicios, în care distribuția puterii rămâne inechitabil distribuită;
  • În plan concret, Russell a fost un critic vocal al energiei nucleare și al intervenției militare americane din Vietnam.

Un mare admirator al filosofiei lui Leibniz, în ciuda renunțări sale la credință, Russell a lansat numeroase idei și în domeniul eticii, având și o colaborare extrem de fructuoasă cu fostul său student, Ludwig Wittgenstein.  Concediat de la Trinity College, Cambridge și City College, New York, viața controversată a lui Russell nu l-a împiedicat să primească Premiul Nobel pentru literatură, în 1950.

 


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

One thought on “Russell și fascinația paradoxurilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *