Filosofie politică

Platon și guvernarea filosofilor

Dacă în primul articol de filosofie politică am analizat primul clasic modern, Machiavelli, ne întoarcem o bună perioadă de timp, pentru a îl analiza pe primul clasic antic. Acesta trebuia să fie grec, desigur. Este vorba de Platon, născut în 427 înaintea erei noastre.

Deși provenea dintr-o familie cu o puternică tradiție politică, interesul lui Platon pentru acest domeniu avea să se dezvolte după condamnarea la moarte a mentorului său, Socrate. Platon îl considera pe Socrate cel mai drept dintre oameni, iar condamnarea sa la moarte l-a condus pe Platon spre a considera că toate elementele de conducere din cadrul statelor sunt fundamental rele, iar singura cale de îndreptare a situației ar fi reprezentată de o clasă conducătoare formată din filosofi.

Platon-1   plato-quotes-3

Ca idee de bază a viziunii statale a lui Platon, se poate desprinde opoziția acestuia față de democrație. Care erau însă viziunile sale despre modul ideal de guvernare și de ce nu considera democrația ca pe un model valid? După cum se desprind din operele sale, mai ales din Republica¸principalele sale idei sunt următoarele:

Definirea conceptelor de bine și rău (la nivel politic) și alegerea dintre pace și război sunt cele mai grele decizii de luat la nivel politic; aceste aspecte nu trebuie lăsate la alegerea maselor, întrucât oamenii nu sunt pregătiți suficient pentru a alege în cunoștință de cauză, procesul de învățare în cazul lor realizându-se post factum; [ notă personală: această idee rămâne de actualitate, mai ales în contextul organizării de referendumuri de către guvernele țărilor democratice, pe anumite teme ce necesită un nivel de pregătire a populației, care adesea nu există]

• Un stat fondat pe respectarea principiilor justiției, aduce beneficii nu doar fiecărui individ, ci și comunității politice și sociale, întrucât se evită astfel nemulțumirea socială;

• Platon preferă un stat prosper în urma unei atitudini de pace, în detrimentul unui stat puternic realizat prin victorii în răboaie;

• Ca formă de guvernământ, Platon propune o monarhie sau o aristocrație a filosofilor;

• Democrația nu este dezirabilă din cauza faptului că libertatea poate deveni una excesivă, conducând la anarhie și din cauza faptului că egalitatea conduce la ideea că toată lumea este îndreptățită să conducă, interesul individual prevalând astfel celui comunitar; democrația este precepută ca fiind coruptă și posibil generatoare de dictatori și de tirani;

• Oamenii sunt răi și corupți prin firea lor, însă aceștia sunt legați de comunitatea în care trăiesc; cu ajutorul filosofilor, cei care pot distinge binele de rău și furniza argumente raționale în acest sens, oamenii pot fi îndreptați pe calea cea bună;

• Pentru a combate posibilitatea coruptibilității, Platon propune ca filosofii conducători să nu beneficieze de viață de familie sau de proprietate privată, remunerația din partea statului urmând a fi una minimală;

• Deși poate fi văzut ca un promotor al totalitarismului, inclusiv prin prisma restricțiilor impuse clasei conducătoare, Platon promovează valori contrare unei astfel de abordări politice: libertate, justiție, prietenie, înțelepciune, curaj, moderație;

Deși viziunea sa rămâne una utopică, Platon are marele merit de a oferi o speranță și o alternativă politică Atenei, într-o perioadă marcată de tumultul războiului peloponesiac, împotriva Spartei. Desigur, opera lui Platon și inovațiile sale filosofice sunt mult mai ample, referindu-mă aici strict la aspectele politice ale operei sale.


Dacă dorești să primești newsletter-ul lunar, care cuprinde toate articolele din luna curentă, te poți abona mai jos.

8 thoughts on “Platon și guvernarea filosofilor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *