Filosofie politică

Montaigne și viziunea politică a primarului cetățean

Michel de Montaigne (1533 – 1592) este considerat a fi o figură reprezentativă a valului renascentist târziu din Franța, pentru contribuțiile sale din domeniul literar și din cel filosofic. Gânditorul francez este creditat pentru introducerea eseului ca o nouă formă de expresie literară. Montaigne se remarcă, de asemenea, prin faptul că, deși și-a revizuit lucrările de mai multe ori, nu a înlocuit nimic din acestea, ci doar a adăugat. Astfel, lucrările sale, pe măsura înaintării în vârstă, au dat naștere de contradicții logice, pe care Montaigne le aprecia deoarece considera că reflectau modul în care gândirea sa a evoluat de-a lungul timpului.

Montaigne a ajuns astfel la cinci ediții ale operei sale principale, Eseuri, filosoful francez fiind o persoană cu un statut important în epocă. Acesta a făcut parte din cea mai înaltă curte de justiție a Franței și apoi a fost primar al orașului Bordeaux, al doilea său mandat fiind caracterizat de o politică abilă, într-o situație politică dificilă pentru oraș. În opera sa principală, Eseuri, titlul nu dorește a defini un gen literar (deși astfel se va întâmpla ulterior), ci reprezintă folosirea verbului essayer din franceză, sub înțelesul de a încerca, a testa, a experimenta, a exersa. Toate acestea se explică prin faptul că Montaigne a fost un sceptic, care a promovat dezvoltarea cunoașterii omului, descoperirea de sine și chestionarea constantă a tuturor aspectelor pe care avem impresia că le cunoaștem.

Michel de Montaigne, espresso filosofic

Deși scrierile sale acoperă o varietate de subiecte, prin prisma activității sale, Montaigne împărtășește considerațiile sale asupra politicii. Astfel, principalele sale idei de filosofie politică se pot rezuma în felul următor:

  • Montaigne este considerat un inițiator al liberalismului modern, dată fiind latura sa tolerantă; el subliniază că niciodată nu judecă o altă persoană în comparație cu sine și recunoaște calitățile din fiecare posibil interlocutor, fiind fascinat de diversitatea din jurul său;
  • Filosoful francez face o distincție clară dintre Montaigne primarul și Montaigne omul; astfel, deși își desfășoară activitatea cu responsabilitate, el nu se identifică cu persoana publică și consideră că statul trebuie să facă diferența între cele două ipostaze atunci când își manifestă așteptările;
  • Montaigne pune preț pe fericirea personală și consideră că aceasta ia forme diferite, de la om la om; din acest motiv, trebuie trasată o linie clară între viața publică și cea privată, pentru ca oamenii să încerce să atingă fericirea, fără a fi constrânși de mentalitatea societății;
  • Viața trebuie trăită prin prisma condiției umane, nu a aspirației angelice, motiv pentru care imperfecția este normală; acest aspect este valabil și în viața politică;
  • Montaigne este adeptul unui conservaționism politic, nu prin prisma susținerii situației status quo-ului, ci din pricina faptului că fostul primar din Bordeaux a constatat de multe ori că încercările de inovație în politică sunt dificile și adesea sortite eșecului;
  • Cu toate acestea, există și excepții, atunci când inovația politică este necesară, identificarea acestora realizându-se prin intermediul unei minți bine antrenate.

Un avocat al descoperirii de sine și al extinderii cunoașterii, Montaigne avea să influențeze, prin idei diferite, filosofia lui Descartes, Nietzsche sau Jean-Jacques Rousseau. Trăind într-o epocă marcată de intoleranță și conflicte, Montaigne se remarcă prin alternativa oferită: o abordare înțelegătoare pentru cei diferiți și cultivarea unui comportament etic, dincolo de credințele religioase, cauză a disputelor naționale ce au prins la mijloc orașul Bordeaux, condus de primarul Montaigne.


Dacă dorești să primești newsletter-ul lunar, care cuprinde toate articolele din luna curentă, te poți abona mai jos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *