Filosofie politică

Kant, promotorul liberalismului în relațiile internaționale

Immanuel Kant (1724-1804), născut în Konigsberg (actualul Kaliningrad, exclavă a Federației Ruse) este cunoscut, cu siguranță, pentru contribuția sa din sfera moralității, prin celebra teorie a imperativului categoric, prin care acesta promovează aplicarea maximei acțiunilor personale în vederea stabilirii legilor universale.

Dincolo de normele etice și de cunoscuta Critica rațiunii pure, Kant are meritul, din punct de vedere al filosofiei politice, de a deschide calea către liberalism, odată cu eseul său din 1795, Către pacea perpetuă, prin care promovează idei care să conducă către un climat de cooperare în cadrul relațiilor internaționale, în contextul multiplelor conflicte din epocă.

Astfel, din punct de vedere al filosofiei politice, principalele idei ale lui Kant au fost următoarele:

  • Menținându-și argumentația în jurul imperativului categoric, Kant consideră că o acțiune este justă dacă poate permite manifestarea libertății tuturor, transformându-se astfel în lege universală;
  • Deși statul limitează libertatea cetățenilor într-o oarecare măsură, această acțiune este necesară pentru a putea asigura tuturor cetățenilor un grad egal de libertate; în stare naturală, după cum prezenta și Hobbes, individul mai puternic își va impune dorința și puterea în detrimentul celui mai slab;
  • Republica este forma de guvernământ preferată de către Kant, aceasta asigurând reprezentativitate prin intermediul procesului de votare și prezentând o înclinație mai redusă către război, prin implicarea mai multor actori în procesul decizional (spre deosebire de monarhie) ;
  • Deși legile nu sunt supuse votului întregii populații, acestea trebuie considerate a fi juste dacă toți membri raționali ai societății ar considera că aceasta ar fi utilă;
  • Kant apreciază că nu putem vorbi despre libertate, în adevăratul sens al cuvântului, fără libertatea de exprimare și libertatea confesională;
  • În privința interacțiunii dintre state, Kant consideră că aceasta trebuie să preia forma interacțiunii dintre oameni, în cadrul societății, astfel încât niciun stat să nu se amestece în afacerile interne ale altuia;
  • În etapa finală a armonizării sistemului internațional, Kant propune crearea unei ligi a națiunilor care să reprezinte interesele tuturor statelor; până atunci, în caz de conflicte și de război, Kant subliniază importanța conduitei juste, pe perioada ostilităților, astfel încât perspectiva încheierii păcii să nu fie periclitată de acte imorale;

Viziunea lui Kant avea să fie reluată de către președintele american Wilson, către sfârșitul Primului Război Mondial, conducând și la formarea Ligii Națiunilor, după acest conflict armat global. Ulterior, germenii liberalismului promovat de Kant s-au regăsit în crearea arhitecturii instituționale de după cel de-al Doilea Război Mondial, care încearcă reuniunea tuturor actorilor internaționali sub aceeași umbrelă, în vederea minimizării șanselor de conflict dintre aceștia.


Ți-a plăcut articolul? Atunci înscrie-te în comunitatea Espresso Filosofic. Primești primul cele mai recente articole și perspective despre filosofie.

Please follow and like us:
error0

One thought on “Kant, promotorul liberalismului în relațiile internaționale

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *